Accesul la resursele de apă și gestionarea acestora

(1) Apa este pentru organismele acvatice mediul de viață și trebuie asigurată cu excepția utilizării pentru consumul uman.

(2) Volumele de apă care tranzitează amenajările piscicole deschise direct sau indirect prin canale de aducțiune, indiferent de administratorul căilor de acces către sursa de apă, se plătesc.

(3) Autorizația de gospodărire a apelor este emisă pe o perioadă de minimum 5 ani cu posibilitate de prelungire, iar în cazul apariției unor modificări față de documentația inițială în baza căreia s-a obținut autorizația de gospodărire a apelor inițială titularul acesteia solicită printr-o nouă documentație reautorizarea.

(4) Administratorul canalelor de irigații și desecări are obligația să asigure condițiile de funcționare a acestora în vederea asigurării volumului de apă necesar alimentării, fără costuri, până la limita amenajării piscicole.

(5) Determinarea debitelor și volumelor de apă alimentate sau evacuate în și din amenajările piscicole deschise se face cu metode sau mijloace aprobate prin ordin al ministrului mediului, apelor și pădurilor.

(6) În cazul lacurilor de acumulare și iazurilor care au inclusiv folosință în irigații, activitatea de acvacultură trebuie să respecte prevederile Legii îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare.

(7) Locațiunile care urmăresc asigurarea folosinței unui bun în scopul practicării activității de acvacultură, încheiate de persoanele care, potrivit legii, nu pot face decât acte de administrare, se încheie pe o perioadă de maximum 35 de ani.

(8) Procedura de derulare a locațiunii în scopul practicării acvaculturii se desfășoară în condițiile art. 333 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , cu modificările și completările ulterioare.

(1) Practicarea acvaculturii în lacurile de acumulare și în zonele de acvacultură din Marea Neagră este administrată de ANPA și de către Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării“, dacă habitatele piscicole se află în perimetrul acesteia din urmă, prin încheierea de contracte de concesiune pentru exploatarea potențialului de acvacultură.

(2) Lacurile de acumulare și zonele de acvacultură din Marea Neagră vor fi înregistrate în ROUA.

(3) Introducerea speciilor de pești și a altor culturi în amenajările marine, indiferent de proveniența lor, se face cu avizul ANPA și al autorității publice centrale pentru protecția mediului.

(1) Creșterea peștelui și altor organisme acvatice în viviere flotabile impune asigurarea biosecurității, a furajelor și a calității mediului acvatic.

(2) Vivierele flotabile și instalațiile de acvacultură submerse, în care se practică acvacultura intensivă, pot fi amplasate în Marea Neagră și în lacuri de acumulare cu folosință complexă care asigură condiții optime pentru această activitate, în baza unui studiu de impact de mediu.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 48 din Legea apelor nr. 107/1996 , cu modificările și completările ulterioare, vivierele flotabile și instalațiile de acvacultură submerse, în care se practică acvacultura extensivă, pot fi amplasate în Marea Neagră și în lacuri de acumulare cu folosință complexă care asigură condiții optime pentru această activitate în baza unei notificări transmise administratorului corpului de apă respectiv, cu precizarea coordonatelor GPS ale amplasamentului înregistrat în ROUA.

(4) În apele de frontieră, apele maritime interioare și în marea teritorială, vivierele flotabile pot fi amplasate doar cu avizul prealabil al organelor Poliției de Frontieră.

(1) Autoritatea publică centrală responsabilă de gestionarea resurselor de apă are obligația de a asigura prin schemele directoare și de management ale bazinelor hidrografice și prin programele de măsuri aferente acestora debitele și volumele necesare amenajărilor piscicole care să îndeplinească parametrii de calitate, conform legislației în vigoare.

(2) Evacuarea totală sau parțială ori umplerea lacurilor de acumulare care nu sunt utilizate ca surse pentru rețelele de apă potabilă, în sezonul de toamnă-primăvară, se face pe cheltuiala deținătorului înregistrării/licenței de acvacultură, fără afectarea echilibrelor hidrologice/hidrografice.