Cerințe operaționale

(1) Orice persoană fizică sau juridică ce a decis să achiziționeze, direct ori indirect, o participație calificată într-o instituție de plată persoană juridică română sau să își majoreze participația calificată astfel încât proporția drepturilor sale de vot ori a deținerii la capitalul social să se situeze peste nivelurile de 20%, 30% ori de 50% sau astfel încât instituția de plată în cauză să devină o filială a respectivei persoane trebuie să notifice în prealabil Banca Națională a României în legătură cu această intenție.

(2) Prevederile art. 17 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(3) Banca Națională a României confirmă în scris achizitorului potențial, de îndată, dar nu mai târziu de două zile lucrătoare, primirea notificării și, dacă este cazul, primirea ulterioară a oricăror informații suplimentare solicitate în condițiile alin. (4) și (5) și comunică achizitorului potențial, în fiecare caz, data la care expiră termenul de evaluare.

(4) Banca Națională a României evaluează în ce măsură calitatea achizitorului potențial este adecvată din perspectiva necesității asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de plată în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii notificării și a tuturor documentelor care trebuie transmise acesteia. Dacă notificarea nu este însoțită de toate documentele cerute potrivit reglementărilor aplicabile, termenul de evaluare începe să curgă de la data confirmării de către Banca Națională a României a primirii tuturor documentelor respective.

(5) Dacă este necesar, Banca Națională a României poate solicita în scris, dar nu mai târziu de expirarea a 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) , orice informații suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, cu indicarea informațiilor cerute.

(6) Achizitorul potențial trebuie să transmită informațiile suplimentare solicitate în termen de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, în cazul neîndeplinirii acestei obligații fiind incidente prevederile alin. (8) . Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naționale a României de completare sau de clarificare a informațiilor primite nu mai are ca efect suspendarea termenului de evaluare.

(7) Dacă există motive rezonabile pentru a considera că influența exercitată de achizitorul potențial împiedică administrarea prudentă și sănătoasă a instituției de plată vizate de achiziția propusă ori dacă achizitorul potențial nu a furnizat informații complete, Banca Națională a României se opune achiziției.

(8) Dacă la finalizarea evaluării Banca Națională a României hotărăște să se opună achiziției propuse, comunică în scris achizitorului potențial hotărârea sa, în termen de două zile lucrătoare de la data adoptării acesteia și fără a depăși termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, indicând și motivele care au stat la baza hotărârii.

(9) Dacă până la expirarea termenului de evaluare Banca Națională a României nu se opune în scris achiziției propuse, aceasta se consideră aprobată.

(1) În cazul achizițiilor prevăzute la art. 30 și în privința cărora Banca Națională a României și-a exprimat opoziția în considerarea faptului că influența exercitată de achizitor împiedică administrarea prudentă și sănătoasă a instituției de plată, exercitarea drepturilor de vot aferente participațiilor deținute de acționarii sau asociații respectivi în privința deciziilor referitoare la activitatea de prestare de servicii de plată se suspendă, iar voturile exprimate deja sunt nule.

(2) În cazul achizițiilor prevăzute la art. 30 și în privința cărora Banca Națională a României și-a exprimat opoziția întrucât achizitorul nu a furnizat informații complete ori în privința cărora achizitorul nu a notificat în prealabil în legătură cu intenția de achiziție sau achiziția a avut loc anterior expirării termenului de exprimare de către Banca Națională a României, exercitarea drepturilor de vot aferente participațiilor deținute de aceștia în privința deciziilor referitoare la activitatea de prestare de servicii de plată se suspendă până la remedierea situației.

(3) În aplicarea alin. (2) , Banca Națională a României dispune măsuri pentru remedierea situației și stabilește termene pentru aceasta.

(1) Instituțiile de plată, altele decât cele care prestează numai serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. g) ori numai serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. g) și h), trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al capitalului inițial prevăzut pentru autorizare și nivelul rezultat din calcul, potrivit metodei pentru determinarea necesarului de fonduri proprii, selectată dintre metodele prevăzute de reglementările Băncii Naționale a României.

(2) Instituțiile de plată trebuie să fundamenteze alegerea uneia dintre metodele de determinare a necesarului de fonduri proprii, astfel încât Banca Națională a României să fie încredințată asupra adecvării metodei la situația concretă a instituției de plată. În caz contrar, Banca Națională a României poate impune în procesul de autorizare sau de supraveghere metoda de determinare a necesarului de fonduri proprii.

(1) Fără a prejudicia dispozițiile art. 34 alin. (1) , pe baza evaluării procedurilor de gestionare a riscului, a mecanismelor de control intern ale instituției de plată și a bazei de date privind riscul de pierdere, Banca Națională a României poate solicita unei instituții de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mare decât cel care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu prevederile art. 34 sau să permită instituției de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mic decât cel care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu prevederile art. 34 .

(2) Nivelul fondurilor proprii rezultat din aplicarea dispozițiilor alin. (1) nu poate fi mai mic decât nivelul minim al capitalului inițial prevăzut la art. 18 .

Instituțiile de plată calculează fondurile proprii de care dispun prin însumarea fondurilor proprii de nivel 1 și a fondurilor proprii de nivel 2, cu respectarea următoarelor condiții:

(1) Instituțiile de plată care prestează serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)-f) trebuie să protejeze fondurile primite pentru executarea operațiunilor de plată de la utilizatorii serviciilor de plată, direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, prin una dintre următoarele metode:

(2) Creditorii instituției de plată, alții decât utilizatorii de servicii de plată, nu pot obține indisponibilizarea prin măsuri asiguratorii și nu pot executa în nicio situație fondurile protejate potrivit alin. (1) , inclusiv în caz de insolvență a instituției de plată.

(3) Banca Națională a României decide dacă deschide conturi de protecție a fondurilor, în condițiile în care este încredințată că asigurarea accesului direct mai larg la conturile băncii menține stabilitatea financiară, promovează integritatea pieței și sprijină concurența și inovarea în serviciile de plată, fără a prezenta riscuri pentru reziliența sistemelor de plată, și nu induce riscuri sistemice.

(4) În cazul în care Banca Națională a României decide să deschidă conturi de protecție a fondurilor, aceasta stabilește condițiile ce trebuie îndeplinite de solicitanți prin reglementări specifice emise de Banca Națională a României.

(1) În cazul în care o parte din fondurile primite de o instituție de plată de la utilizatorii serviciilor de plată urmează să fie folosită pentru operațiuni de plată viitoare, iar restul pentru alte servicii decât cele de plată, pentru partea de fonduri ce urmează să fie folosită pentru operațiuni de plată viitoare instituția de plată aplică cerințele prevăzute la art. 38 .

(2) În cazul în care ponderea fondurilor primite destinate executării operațiunilor de plată viitoare este variabilă sau nu este cunoscută în avans, instituțiile de plată pot aplica prevederile art. 38 doar unei părți reprezentative din totalul fondurilor primite, parte care se estimează că va fi destinată executării unor operațiuni de plată, cu condiția ca estimarea să fie realizată rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră considerată adecvată de Banca Națională a României.

(1) Pentru creditele legate de serviciile de plată, instituțiile de plată constituie, regularizează și utilizează provizioane specifice de risc de credit, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României.

(2) Provizioanele astfel constituite sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare.

(1) Instituțiile de plată care acordă credite legate de serviciile de plată și a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată organizează și conduc contabilitatea potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată , cu modificările și completările ulterioare, și reglementărilor specifice elaborate de Banca Națională a României, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

(2) Situațiile financiare anuale și situațiile financiare anuale consolidate ale instituțiilor de plată prevăzute la alin. (1) sunt supuse auditării de către auditorii financiari sau firme de audit.

(1) Pentru scopuri legate de supraveghere, instituțiile de plată transmit Băncii Naționale a României informații contabile referitoare la serviciile de plată enumerate la art. 7 și la serviciile operaționale și conexe prevăzute la art. 22 și 23 și distinct informații contabile referitoare la restul activităților desfășurate.

(2) Informațiile contabile prevăzute la alin. (1) trebuie însoțite de un raport de audit elaborat potrivit reglementărilor aplicabile, iar în cazul instituțiilor de plată care au obligația legală de auditare a situațiilor financiare, raportul trebuie întocmit de către auditorul financiar sau de firma de audit a instituției de plată.

(1) Auditorul financiar sau firma de audit al/a unei instituții de plată trebuie să informeze Banca Națională a României de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale la instituția de plată ori în situația în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relație de control cu instituția de plată, a luat cunoștință despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituția de plată care:

(2) La solicitarea Băncii Naționale a României, auditorul financiar sau firma de audit al/a instituției de plată are obligația să furnizeze orice detalii, clarificări, explicații legate de activitatea de audit a activității de servicii de plată desfășurate.

(3) Îndeplinirea cu bună-credință de către auditorul financiar sau firma de audit al/a instituției de plată a obligației de a informa Banca Națională a României conform alin. (1) și (2) nu constituie încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia/acesteia potrivit legii sau clauzelor contractuale, și nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia/acesteia.

(4) Banca Națională a României are acces la orice documente întocmite de auditorul financiar sau firma de audit al/a instituției de plată pe parcursul acțiunii de audit.

(5) Auditorul financiar sau firma de audit informează potrivit alin. (1) și persoanele care, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârii organelor statutare, sunt împuternicite să conducă și să coordoneze activitatea zilnică a instituțiilor de plată și sunt învestite cu competența de a angaja răspunderea acestor instituții, cu excepția cazului în care există motive întemeiate care îl/o constrâng să nu procedeze astfel.

(1) Instituțiile de plată au obligația de a se asigura de respectarea cerințelor impuse de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare în cazul în care deleagă unor terți realizarea unor funcții operaționale.

(2) Instituțiile de plată sunt responsabile pentru toate actele angajaților lor și pentru activitatea desfășurată de sucursalele, agenții și entitățile către care externalizează activități, în condițiile prezentei legi.