(1) Prin lucrător frontalier, în sensul prezentei legi, se înțelege persoana care îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:
a) își exercită activitatea profesională pe teritoriul unui stat vecin, altul decât cel de domiciliu/reședință/rezidență, în baza unui contract de muncă valabil, încheiat pe durată nedeterminată sau pe durată determinată;
b) revine periodic, zilnic sau cel puțin săptămânal, în statul de domiciliu/reședință/rezidență.
(2) În baza acordurilor bilaterale încheiate între statele menționate la alin. (1) , angajatorii lucrătorilor frontalieri eliberează, la cerere, un certificat privind încadrarea în muncă a acestora.