(1) Compensația financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârșirea infracțiunii:
a) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a) :
1. cheltuielile de spitalizare și alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă pentru restabilirea stării de sănătate fizică sau psihică, afectată ca urmare a faptei penale săvârșite asupra sa, inclusiv costul investigațiilor, analizelor și consultațiilor medicale;
2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârșirea infracțiunii;
3. câștigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârșirii infracțiunii;
4. daunele morale;
b) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b) :
1. cheltuielile de înmormântare;
2. întreținerea de care victima este lipsită din cauza săvârșirii infracțiunii;
3. cheltuielile prevăzute la lit. a) pct. 1 suportate de persoana decedată sau de către membrii de familie ai acesteia, înainte de decesul persoanei, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor prevăzute la art. 21 alin. (1) ;
4. daunele morale.
(2) Sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civile și indemnizația obținută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii se scad din cuantumul compensației financiare acordate de stat victimei.