Legea 212/2004 · 7 articole
Asigurările private de sănătate pentru plata serviciilor medicale constituie un sistem facultativ, suplimentar celui de asigurări de sănătate obligatoriu, care acoperă asiguraților serviciile medicale în condițiile legislației privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.
În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) prin pachetul de servicii de bază se înțelege serviciile acoperite prin asigurările sociale de sănătate, conform prevederilor legale în vigoare;
b) prin pachetul suplimentar de servicii se înțelege serviciile acoperite în temeiul unei asigurări private de sănătate, stabilite în contractul de asigurare privată de sănătate.
(1) Asigurările private de sănătate pot fi, în sensul prezentei legi, asigurări de tip complementar, suplimentar și substitutiv.
(2) Asigurările private de sănătate de tip complementar suportă total sau parțial plata serviciilor excluse parțial de către asigurările sociale de sănătate din pachetul de bază, inclusiv coplățile, după caz.
(3) Asigurările private de sănătate de tip suplimentar suportă total sau parțial plata pentru serviciile care excedează pachetului de servicii de bază din sistemul asigurărilor sociale de sănătate privind furnizarea unui grad ridicat de confort, accesul rapid la servicii medicale în cazul listelor de așteptare, servicii medicale speciale în străinătate și alte servicii.
(4) Asigurările private de sănătate de tip substitutiv suportă total sau parțial plata pentru orice tip de servicii, inclusiv pentru cele prevăzute la art. 2 lit. a).
(1) Sunt eligibile pentru serviciile oferite de sistemul de asigurări private de sănătate orice persoane, cetățeni români, cetățeni străini sau apatrizi cu domiciliul sau, după caz, reședința pe teritoriul României care, după îndeplinirea cerințelor obligatorii ale asigurărilor sociale de sănătate, încheie contracte cu societăți de asigurări private de sănătate, denumite în continuare asigurători, și achită prima de asigurare.
(2) Cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, precum și cetățenii statelor cu care România a încheiat acorduri, înțelegeri, convenții sau protocoale internaționale de cooperare în domeniul sănătății și științelor medicale sunt eligibili pentru serviciile oferite de sistemul de asigurări private de sănătate și fără îndeplinirea cerințelor obligatorii ale asigurărilor sociale de sănătate, dacă acordurile, înțelegerile, convențiile sau protocoalele încheiate între România și țara respectivă nu prevăd altfel.
(1) Asigurații sunt persoanele fizice care au un contract de asigurare privată de sănătate încheiat cu un asigurător, individual sau de către o terță persoană.
(2) Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot să încheie contracte de asigurare privată de sănătate pentru angajații lor, individual sau în grup, acordate ca beneficii adiționale la drepturile salariale ale acestora, în scopul atragerii, selecționării și stabilizării personalului angajat.
(3) Orice unitate publică sau privată, autorizată, prestatoare de servicii medicale poate încheia contracte cu societățile de asigurări private de sănătate, autorizate.
(4) Societățile de asigurări private de sănătate, autorizate, pot înființa cabinete medicale, spitale, farmacii și alte unități de servicii medicale, în condițiile legii.
Asigurările private de sănătate oferite de societățile de asigurări private de sănătate sunt servicii medicale și farmaceutice ce se stabilesc de către fiecare societate de asigurări private de sănătate sub formă de pachete de servicii, în funcție de riscul individual.
În sistemul asigurărilor private de sănătate alegerea furnizorilor de servicii medicale de către asigurat și asigurător este liberă.