(1) În cazul vehiculelor scoase din uz pentru care s-a emis un certificat de distrugere în România și ale căror materiale și componente au fost livrate intracomunitar către alt stat membru al Uniunii Europene sau altă țară terță pentru tratare ulterioară, acea tratare va fi atribuită României în scopul calculării obiectivelor, dacă există dovada că reciclarea și/sau valorificarea au loc în condiții echivalente cu cele prevăzute de legislația europeană în domeniu.
(2) Vehiculele scoase din uz pentru care un alt stat membru al Uniunii Europene sau altă țară terță a emis un certificat de distrugere și care sunt importate în România pentru reciclare și/sau valorificare nu vor fi luate în considerare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 15 .
(3) În cazul transferului transfrontalier al vehiculelor scoase din uz și/sau al materialelor și componentelor acestora spre țări terțe se aplică prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri, cu modificările și completările ulterioare.