Legea 213/2004 · 16 articole
(1) Dreptul de liberă practică implică exercitarea activităților prevăzute la art. 5 și asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea actului profesional în raport cu beneficiarii serviciilor psihologice, cu respectarea reglementărilor specifice în domeniu.
(2) Dreptul de liberă practică se exercită olograf, cu menționarea în clar a numelui, prenumelui și a codului personal din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România, concomitent cu aplicarea parafei proprii.
(1) Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) dobândesc atestatul de liberă practică în condițiile prezentei legi. Dobândirea atestatului atrage înscrierea în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.
(2) Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) , atestate ca psihologi de autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene și ale celorlalte state din Spațiul Economic European, dobândesc dreptul de liberă practică în urma recunoașterii profesionale, în conformitate cu dispozițiile legii speciale și ale normelor europene în domeniu.
(3) Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) , care prestează servicii temporare, au obligația de a face o declarație referitoare la serviciile prestate, care se depune la Colegiul Psihologilor din România, acestea fiind exceptate de la procedura atestării, precum și de la obligativitatea înscrierii în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România sau de la plata unei taxe administrative. În acest caz se aplică o procedură simplificată, stabilită prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Atestatul de liberă practică se eliberează pe baza normelor metodologice de aplicare a prezentei legi și a stării de sănătate certificate.
În funcție de competența și experiența profesională ale solicitantului, se poate acorda una dintre următoarele forme de atestare:
a) atestatul de liberă practică pentru activitate în condiții de supervizare, pentru psihologii fără experiență în domeniul respectiv;
b) atestatul de liberă practică în regim de asociere, pentru psihologii care lucrează în colective profesionale;
c) atestatul de liberă practică autonomă, pentru psihologii care întrunesc criteriile de competență și experiență profesională stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Atestatele prevăzute la art. 10 lit. a) și b) pot fi revizuite, la cerere, după minimum un an.
Controlul și supravegherea modului de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se fac în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(1) Pentru exercitarea profesiei, psihologii cu drept de liberă practică pot înființa, la alegere, potrivit legii, cabinete individuale, cabinete asociate, societăți civile profesionale sau își pot desfășura activitatea în temeiul unor contracte de muncă, potrivit legii.
(2) Indiferent de forma de exercitare a profesiei, psihologii cu drept de liberă practică pot angaja salariați, în condițiile legii.
(3) Perioada în care psihologul cu drept de liberă practică își exercită profesia în una dintre formele de organizare prevăzute la alin. (1) și furnizează servicii psihologice prin desfășurarea activităților prevăzute la art. 5 constituie vechime în muncă și în specialitate, cu excepția perioadei în care acesta a avut suspendată calitatea de membru al Colegiului Psihologilor din România, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) serviciile psihologice furnizate au produs, în anul supus asimilării vechimii în muncă, venituri nete a căror valoare este cel puțin egală cu de 12 ori cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată stabilit, potrivit legii, pentru anul respectiv;
b) a achitat contribuțiile datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, aferente perioadei prevăzute la lit. a) .
(4) Dovada îndeplinirii condițiilor de natură financiară prevăzute la alin. (3) se face cu următoarele documente:
a) declarațiile privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, conform dispozițiilor Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, al președintelui Casei Naționale de Pensii Publice, al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 165/7/1.272/456 din 7 și 8 februarie 2023 pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a „Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate“, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 10 februarie 2023;
b) declarațiile nominale ori individuale de asigurare în sistemul public de pensii, prevăzute de art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
(1) Cabinetele individuale de psihologie, constituite potrivit legii, se declară la Colegiul Psihologilor din România. Raporturile contractuale se stabilesc între psihologul cu drept de liberă practică și beneficiarul serviciilor oferite de acesta.
(2) Cabinetele individuale se pot asocia prin contract și se declară la Colegiul Psihologilor din România.
(3) Formele și modalitățile de exercitare a profesiei, declarate la Colegiul Psihologilor din România, sunt înregistrate în mod obligatoriu în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.
(1) Societățile civile profesionale se constituie, în condițiile legii, prin contract de societate civilă încheiat între 2 sau mai mulți psihologi cu drept de liberă practică, și sunt declarate la Colegiul Psihologilor din România.
(2) Raporturile contractuale se nasc între beneficiar și societatea civilă profesională, indiferent care dintre psihologii cu drept de liberă practică asociați îndeplinește serviciul profesional.
(3) În cadrul societăților civile profesionale patrimoniul este comun și aparține asociațiilor în cotele-părți stabilite prin contractul de societate civilă.
Psihologul cu drept de liberă practică are următoarele drepturi:
a) să desfășoare activitățile prevăzute la art. 5 , în conformitate cu tipul de atestat deținut;
b) să obțină pentru serviciile prestate un onorariu sau salariu negociat în mod liber cu beneficiarul.
Psihologul cu drept de liberă practică are următoarele obligații:
a) să cunoască și să respecte reglementările legale în vigoare referitoare la exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
b) să se conformeze și să respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
c) să exercite dreptul de liberă practică în limitele stabilite prin tipul de atestat deținut;
d) să se preocupe de perfecționarea calificării profesionale;
e) să își asume întreaga responsabilitate profesională față de beneficiar, manifestând conștiinciozitate și probitate profesională;
f) să servească interesele beneficiarului în acord cu interesul public și cu exigențele profesionale.
Dreptul de liberă practică se suspendă:
a) temporar, la cererea persoanei înscrise;
b) după 6 luni de neplată, fără justificare, a cotizației anuale către Colegiul Psihologilor din România, până la achitarea ei integrală;
c) cu titlu de sancțiune disciplinară, pe toată durata sancțiunii;
d) pe perioada suspendării dreptului de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă.
(1) Dreptul de liberă practică încetează:
a) prin renunțarea în scris la exercițiul dreptului de liberă practică;
b) dacă persoana înscrisă a fost condamnată pentru o faptă prevăzută de lege, în legătură cu exercitarea dreptului de liberă practică, sau dacă i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
(2) Încetarea dreptului de liberă practică atrage radierea din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.
Nu poate exercita profesia de psiholog cu drept de liberă practică:
a) psihologul care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni în împrejurări legate de exercitarea profesiei de psiholog;
b) psihologul căruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească;
c) psihologul căruia i s-a suspendat temporar avizul de exercitare a profesiei, ca sancțiune disciplinară, pe durata suspendării.
Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este incompatibilă cu:
a) desfășurarea oricărei activități de natură a aduce atingere demnității profesionale sau bunelor moravuri;
b) starea de sănătate necorespunzătoare, certificată de Comisia de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, potrivit legii;
c) folosirea cu bună știință a cunoștințelor sau metodelor profesionale în defavoarea persoanei sau în scop ilegal.
Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) și c) trebuie să facă dovada că nu se află într-o situație definită la art. 20 și 21 , prin documente provenite de la autoritățile competente din țările respective.