Dispoziții generale

(1) Sunt supuse regimului de organizare, administrare și exploatare următoarele categorii de pajiști:

a) pajiștile proprietate publică și privată a statului și pajiștile comunale și urbane care fac parte din domeniul privat al statului și se află în administrarea consiliilor locale respective;

b) pajiștile în indiviziune care, fie prin lege, fie prin efectul actelor de proprietate sau acordul ulterior al coproprietarilor, se folosesc în comun în cadrul asociațiilor de pășunat constituite de către aceștia;

c) pajiștile situate pe orice fel de terenuri din zonele montane, inclusiv golurile alpine, sau cele situate în zonele inundabile ale râurilor și în Lunca Dunării, care nu intră în categoriile prevăzute la lit. a) și b) și care sunt folosite numai în timpul prielnic pășunatului, aparținând domeniului public al statului;

d) pajiștile proprietate privată a comunelor, orașelor sau, după caz, a municipiilor, aflate în administrarea primăriilor, provenite din fostele izlazuri comunale, pajiști și terenuri arabile, care s-au aflat în folosința cooperativelor agricole de producție;

e) pajiștile comunelor, orașelor sau, după caz, ale municipiilor, aflate în administrarea primăriilor, provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unităților agricole de stat;

f) alte suprafețe de pajiști proprietate privată, declarate de către agricultori Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în anul 2007.

(2) Pajiștile prevăzute la alin. (1) sunt, după caz, proprietate publică sau privată și constituie bunuri de interes național.

(3) Prevederile prezentei legi nu se aplică pajiștilor care urmează să fie împădurite, dacă împădurirea se realizează cu respectarea condițiilor locale de mediu, exceptând plantațiile de brazi de Crăciun și speciile cu creștere rapidă, cultivate pe termen scurt.

a) pajiște - suprafață agricolă de pășuni, fânețe și izlazuri comunale consacrată producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee, însămânțate sau naturale, care nu fac parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatații de cel puțin 5 ani și care sunt administrate de către agricultori pentru pășunatul animalelor și producerea de furaje, cu respectarea bunelor condiții agricole și de mediu;

b) iarbă și alte plante furajere erbacee - toate plantele erbacee care se găsesc în mod natural pe pășuni, fânețe și izlazuri comunale sau care sunt incluse în amestecurile specifice pentru însămânțări și supraînsămânțări, din familiile de graminee și de leguminoase utilizate ca furaje în hrana animalelor erbivore, pe baza cărora se calculează producția, valoarea nutrițională a pajiștei și capacitatea de pășunat;

c) fâneață - suprafață agricolă care, conform practicii agricole locale, este recunoscută ca fiind destinată recoltării de furaje pentru animale. Pajiștile pot avea în decursul aceluiași an utilizare mixtă: pășune, fân și fân însilozat.

(1) România menține și se asigură că suprafețele declarate ca pajiști la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate pentru creșterea animalelor și producerea de furaje.

(2) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este autoritatea competentă pentru menținerea, întreținerea și utilizarea pajiștilor.

(1) Pajiștile împădurite pot fi readuse în circuitul pastoral, la propunerea camerelor agricole zonale și cu aprobarea camerelor agricole județene, pe baza unor studii de transformare și a unor programe de îmbunătățire și exploatare a acestora, întocmite de unitățile de specialitate autorizate, sau prin realocarea unor suprafețe echivalente de pajiști.

(2) Pajiștile cu jnepenișuri de limită nu fac obiectul studiilor prevăzute la alin. (1).

(3) Recoltarea masei lemnoase de pe aceste terenuri se face cu respectarea normelor tehnice silvice de exploatare.