Pajiștile comunale și urbane

(1) Pajiștile comunale și urbane se folosesc exclusiv pentru pășunat, ca fânețe și pentru cultivarea plantelor erbacee specifice zonei, în vederea obținerii de masă verde, fân sau semințe.

(2) Activitățile care se desfășoară pe pajiști sunt numai acelea pentru creșterea potențialului de producție a solului și se pot realiza perdele de protecție, construcții zoopastorale, surse de apă potabilă, regularizarea cursurilor de apă, lucrări de îmbunătățiri funciare și proiecte având ca obiect de investiții producerea și utilizarea energiei regenerabile.

(1) Modul de folosire și exploatare a pajiștilor comunale și urbane se stabilește prin amenajamente pastorale sau silvopastorale întocmite, după caz, de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ori Ministerul Mediului și Pădurilor.

(2) În termen de 15 zile de la primirea amenajamentului, consiliile locale îl pot contesta la camera agricolă județeană sau la direcția silvică județeană, după caz.

(3) Costurile pentru realizarea amenajamentului se suportă de asociațiile crescătorilor de animale care folosesc pajiștea prin contract.

a) denumirea, suprafața, vecinii și hotarele pajiștii;

b) actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și planul cadastral;

c) descrierea situației geografice și topografice a pajiștii;

d) descrierea solului și a florei;

e) calitatea pajiștii;

f) determinarea părților din pajiște care sunt oprite de la pășunat;

g) modurile de folosire anterioară a pajiștii, numărul și speciile de animale care au pășunat în trecut;

h) capacitatea de pășunat a pajiștii;

i) delimitarea drumurilor și a potecilor;

j) localizarea adăposturilor pentru animale și îngrijitori;

k) parcelarea pășunatului pe secțiuni pentru diferite specii de animale;

l) lucrările de îngrijire și îmbunătățiri anuale ale pajiștilor;

m) culturile de plante de întreținere care urmează a se înființa pe pajiște;

n) orice alte elemente necesare punerii în valoare și exploatării raționale a pajiștii.

(1) În situația în care o pajiște sau o porțiune dintr-o pajiște, prin actele doveditoare ale dreptului de proprietate, a fost destinată unui sat ori unor sate ce compun comuna și dacă un sat trece de la o comună la alta, se transmite în proprietatea comunei la care trece satul și suprafața de pajiște, cu activul și pasivul din contabilitate.

(2) În situația în care pajiștea este destinată mai multor sate, dreptul fiecăruia se calculează proporțional cu numărul familiilor îndreptățite la folosința acesteia pentru pășunatul animalelor proprii.

(1) Administrația publică locală are dreptul și capacitatea efectivă de a soluționa și de a gestiona pajiștile proprietate publică și privată a localității, în interesul colectivității locale pe care o reprezintă, pe criterii obiective și nediscriminatorii, în condițiile legii.

(2) Autoritatea deliberativă a administrației publice locale, la propunerea autorității executive, are obligația de a organiza serviciul public pentru menținerea, întreținerea și utilizarea pajiștilor aflate în domeniul public și privat al unităților administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor prezentei legi.

(3) Serviciul public pentru menținerea, întreținerea și utilizarea pajiștilor se înființează cu respectarea prevederilor legislației Comunității Europene și naționale și a particularităților economice și sociale ale unităților administrativ-teritoriale.

(1) Pentru punerea în valoare și folosirea optimă a pajiștilor, consiliile locale, în baza cererilor organizațiilor și asociațiilor locale ale crescătorilor de animale, legal constituite, scot la licitație concesionarea suprafețelor de pajiști, în conformitate cu legislația în vigoare, pentru o perioadă de minimum 10 ani și o încărcătură optimă de animale pe hectar, dar nu mai mică de 0,3 UVM/ha. În cazul în care organizația sau asociația locală a crescătorilor de animale nu asigură o încărcătură minimă de 0,3 UVM/ha de pajiște, suprafața prevăzută în contractul de concesiune se diminuează proporțional cu efectivele deținute.

(2) În cazul în care există o singură asociație locală de creștere a animalelor pe raza unității administrativ-teritoriale, aceasta beneficiază de dreptul de concesionare prin atribuire directă.

(3) Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească utilizatorii de pajiști prevăzuți la alin. (1) care vor încheia contracte de concesiune se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(4) Consiliile locale ale comunelor, orașelor și, respectiv, ale municipiilor trebuie să inițieze procedura de concesionare până la data de 1 februarie a fiecărui an.

(5) Lucrările de întreținere a pajiștilor comunale și urbane, precum și a utilităților zoopastorale se vor efectua de crescătorii de animale care le folosesc. Condițiile și nivelul acestor lucrări vor fi cuprinse în contractul de concesiune.

(1) În cazul în care organizația sau asociația vinde animalele, redevența prevăzută în contractul de concesiune se plătește pe întregul an, cu dreptul de a fi înlocuite cu alte animale din aceeași specie.

(2) În caz de moarte a animalelor, redevența se va încasa numai pentru timpul cât animalele au pășunat.