Legea 214/2011 · 6 articole
Abrogat la 13 mai 2013 · înlocuit de OUG 34/2013. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Pajiștile în indiviziune, constituite fie prin legi de împroprietărire, fie ca efect al actelor de proprietate sau cu acordul coproprietarilor, sunt terenuri cu caracter de bun obștesc dintr-o comună ori mai multe comune și se folosesc în comun ca pășune, ca fâneață sau pentru cultivarea plantelor de nutreț în cadrul asociațiilor de pășunat de către aceștia.
Schimbarea categoriei de folosință a pajiștilor se face cu aprobarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, autoritatea competentă pentru menținerea terenurilor destinate pășunilor permanente în România.
Modul de folosire și exploatare a pajiștilor în indiviziune se stabilește prin amenajamente pastorale și silvopastorale întocmite, după caz, de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sau de Ministerul Mediului și Pădurilor, în conformitate cu prevederile art. 10 și 11.
Pentru punerea în valoare a pajiștilor aflate în indiviziune, coproprietarii se pot organiza în asociații speciale de pășunat, în vederea administrării intereselor comune.
Dacă perimetrul unei unități administrativ-teritoriale locale cuprinde atât pajiște comunală și urbană, cât și pajiște în indiviziune, se va putea constitui o singură asociație de pășunat, în care comuna este membră cu drepturi proporționale cu suprafața pășunii comunale și urbane.
Modul de înființare, organizare și funcționare a asociațiilor de pășunat prevăzute la art. 22 și 23 este stabilit prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, conform prevederilor legislației din domeniu în vigoare.