(1) Prezenta lege se aplică:
a) întreprinderilor de dimensiune comunitară și grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară care au conducerea centrală în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European;
b) întreprinderilor de dimensiune comunitară și grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară a căror conducere centrală nu este situată într-un stat membru, dar și-a desemnat un reprezentant în România;
c) întreprinderilor de dimensiune comunitară și grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară a căror conducere centrală nu este situată într-un stat membru și nici nu și-a desemnat un reprezentant într-un stat membru, atunci când filiala, sucursala sau orice alt sediu secundar al unei astfel de întreprinderi ori, după caz, întreprinderea membră a grupului care angajează cel mai mare număr de salariați într-un stat membru este situată în România.
(2) În aplicarea prezentei legi, reprezentantul prevăzut la alin. (1) lit. b) și, respectiv, conducerea întreprinderii, filialei, sucursalei sau a oricărui alt sediu secundar prevăzut la alin. (1) lit. c) sunt considerați drept conducere centrală.
(3) Atribuțiile și competența comitetului european de întreprindere, precum și sfera procedurii de informare și consultare acoperă toate filialele, sucursalele și celelalte sedii secundare ale întreprinderii de dimensiune comunitară de pe teritoriul statelor membre și toate întreprinderile membre ale grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară de pe teritoriul statelor membre, cu excepția cazului în care acordul prevăzut la art. 22 stabilește o arie mai largă de aplicare.