(1) Oficiile de statistică prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b)-d) sunt structuri distincte, organizate în cadrul autorităților de care aparțin, autorizate să colecteze, să producă și să disemineze date statistice oficiale, pe baza programelor statistice naționale și potrivit normelor, tehnicilor și standardelor elaborate în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) Pentru îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor statisticii oficiale, autoritățile și instituțiile publice care nu au structuri de statistică organizate în conformitate cu prevederile alin. (1) pot crea, în limita numărului de posturi și a bugetelor aprobate, oficii de statistică.
(3) Autoritățile și instituțiile publice în structura cărora funcționează oficiile de statistică prevăzute la alin. (1) și (2) sunt obligate să asigure resursele necesare desfășurării activităților de statistică oficială, ce le revin în cadrul Sistemului statistic național.
(4) Oficiile de statistică organizate în conformitate cu alin. (1) și (2) se dimensionează, din punctul de vedere al resurselor financiare și de personal, în funcție de importanța, volumul și complexitatea activităților statistice specifice autorităților cărora le aparțin, astfel încât să satisfacă nevoile proprii de informare statistică, precum și cerințele Sistemului statistic național.
(5) Oficiile de statistică organizate în conformitate cu alin. (1) și (2) sunt incluse în Sistemul statistic național și sunt supuse dispozițiilor prezentei legi.
(6) Oficiile de statistică funcționează în cadrul autorităților cărora le aparțin și își exercită atribuțiile de statistică oficială, în domeniul lor de activitate, sub îndrumarea științifică și tehnico-metodologică a Institutului Național de Statistică.
(7) Consiliile locale din municipii și din orașe cu peste 100.000 de locuitori pot crea oficii de statistică, în condițiile alin. (2) .