(1) Ajutorul pentru încălzire se acordă numai pentru o singură locuință, respectiv pentru locuința de domiciliu sau, după caz, de reședință.
(2) În situația în care două sau mai multe familii sau persoane singure locuiesc în același spațiu locativ, ajutorul pentru încălzire prevăzut la art. 6 alin. (2) lit. a)-c) se acordă în numele titularului contractului/convenției individuale încheiat/încheiate cu furnizorul.
(3) Ajutorul pentru încălzire se acordă familiilor și persoanelor singure, cetățeni români, care locuiesc în România.
(4) Ajutorul pentru încălzire se acordă și familiilor și persoanelor singure care nu au cetățenie română, dacă se află în una dintre următoarele situații:
a) sunt cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European, ai Confederației Elvețiene sau ai altor state, pe perioada în care au domiciliul sau, după caz, reședința în România, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
b) sunt cetățeni străini sau apatrizi cărora li s-a acordat o formă de protecție în România, în condițiile Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, și au domiciliul sau, după caz, reședința în România;
c) sunt apatrizi care au domiciliul sau, după caz, reședința în România, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(5) Ajutorul pentru încălzire prevăzut la art. 6 alin. (2) lit. c) se acordă consumatorilor vulnerabili care nu dețin altă formă de încălzire, precum și consumatorilor vulnerabili care, din motive tehnologice sau economice, au fost debranșați de la furnizarea energiei termice sau a gazelor naturale și care au contracte valabile de furnizare a energiei electrice.