(1) Ministerul Transporturilor și Infrastructurii comunică Comisiei Europene cu cel puțin 6 luni înainte de punerea în aplicare a unui nou sistem de tarifare a utilizării infrastructurii și/sau a unui sistem de tarifare bazat pe recuperarea costurilor externe prevăzute de prezenta lege:
a) pentru alte sisteme de tarifare decât cele care implică tarifele de concesiune:
(i) valorile unitare și alți parametri folosiți la calcularea diferitelor elemente de cost ale infrastructurii;
(ii) informații privind vehiculele reglementate prin sistemele de tarifare și întinderea geografică a rețelei sau a părții rețelei, folosită pentru calculul fiecărui cost, și proporția din costurile pe care intenționează să le recupereze;
(iii) informații privind principalele caracteristici ale sistemului de tarifare rutieră electronică, inclusiv privind interoperabilitatea;
b) pentru sistemele de tarifare care implică tarife de concesiune:
(i) contractele de concesiune sau modificările importante ale acestor contracte;
(ii) costurile infrastructurii, prevăzute la art. 2 lit. ff) , traficul prognozat defalcat pe tipul de vehicule, nivelurile preconizate pentru tarifele aplicate și extinderea geografică a rețelei reglementate de contractul de concesiune, pe care concedentul a fundamentat avizul de concesiune.
(2) Ministerul Transporturilor și Infrastructurii desemnează un reprezentant și un reprezentant supleant în scopul asigurării participării la comitetul constituit în baza art. 9 c din Directiva 1999/62/CE din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, cu modificările și completările ulterioare, pentru asistarea Comisiei Europene în conformitate cu art. 4-5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.