Măsuri de remediere și sancțiuni

(1) Pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 260/2012, ale actelor delegate adoptate de Comisie în temeiul Regulamentului (UE) nr. 260/2012 sau ale reglementărilor emise de Banca Națională a României potrivit art. 12 , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 3 alin. (1) , dispune măsuri de remediere și/sau aplică sancțiuni în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) Măsurile de remediere și/sau sancțiunile dispuse conform prevederilor alin. (1) trebuie să fie eficiente, proporționale și de natură a avea un efect descurajant.

(3) La stabilirea măsurii de remediere și/sau sancțiunii, precum și, după caz, a cuantumului acesteia, Banca Națională a României are în vedere circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei.

(1) În aplicarea art. 5 alin. (1) , Banca Națională a României poate să dispună măsuri de remediere necesare în scopul înlăturării deficiențelor constatate și/sau a cauzelor acestora, precum și pentru a impune persoanelor în culpă o conduită conformă cu cerințele prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 260/2012 sau de actele delegate adoptate de Comisie în temeiul acestui regulament ori de reglementările emise de Banca Națională a României potrivit art. 12 .

(2) În situația în care persoanele prevăzute la art. 3 alin. (2) nu se conformează măsurilor de remediere dispuse de Banca Națională a României, aceasta poate aplica sancțiunile prevăzute la art. 7 .

(1) În aplicarea art. 5 alin. (1) , Banca Națională a României poate aplica următoarele sancțiuni:

(2) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri de remediere potrivit art. 6 alin. (1) sau independent de acestea.

(3) Actele de aplicare a sancțiunii amenzii constituie titluri executorii. Amenzile încasate potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se fac venit la bugetul de stat.

(4) Aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii acesteia.

(5) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) nu se aplică în ceea ce privește încălcarea cerinței de accesibilitate de la art. 5a alin. (1) paragraful al doilea din Regulamentul (UE) nr. 260/2012, în cazul în care conturile de plăți administrate de PSP nu sunt accesibile pentru transferurile credit instant din cauza lucrărilor de întreținere planificate, în cazul în care perioadele de indisponibilitate sunt previzibile și scurte sau din cauza unei perioade de indisponibilitate planificată a tuturor transferurilor credit instant din cadrul schemei de plată instant, cu condiția ca USP să fi fost informați în prealabil cu privire la respectivele perioade de întreținere planificată sau de indisponibilitate planificată.

(1) Constatarea faptelor prevăzute la art. 5 alin. (1) se realizează de către reprezentanți ai Băncii Naționale a României împuterniciți în acest sens, în cursul inspecțiilor efectuate la sediul persoanelor prevăzute la art. 4 lit. b) sau pe baza informațiilor, documentelor sau opiniilor/rapoartelor de audit puse la dispoziția Băncii Naționale a României în conformitate cu art. 4 lit. a) .

(2) Actele prin care sunt dispuse măsuri de remediere și/sau sunt aplicate sancțiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) și b) se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, conform reglementărilor interne.

(3) Actele prin care sunt aplicate sancțiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) și d) se emit de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României.

(4) Actele emise în temeiul alin. (2) și (3) trebuie să cuprindă cel puțin elementele de identificare a persoanei în culpă, descrierea faptei și a circumstanțelor acesteia și temeiul de drept al dispunerii măsurii sau, după caz, al aplicării sancțiunii.

(1) Actele adoptate de Banca Națională a României potrivit prezentei legi pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare. Contestațiile se soluționează de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată, în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată în termen de 15 zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Hotărârea instanței este definitivă.

(3) Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României potrivit alin. (2) , instanța judecătorească se poate pronunța asupra legalității acestor acte.

(5) Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, potrivit alin. (1) , sau până la pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța judecătorească, potrivit alin. (2) , executarea actelor emise de Banca Națională a României nu se suspendă.