(1) Prezenta lege reglementează încheierea și derularea parteneriatului public-privat.
(2) Parteneriatul public-privat are ca obiect realizarea unui bun sau, după caz, realizarea unor lucrări de intervenție și/sau extindere a unui bun sau a unor bunuri care vor aparține patrimoniului partenerului public, destinate prestării unui serviciu public și/sau operării unui serviciu public, în condițiile prezentei legi.
(3) În cazul în care obiectul contractului de parteneriat public-privat constă în realizarea de lucrări de intervenție și/sau extinderea unui bun, potrivit prevederilor alin. (2) , lucrările efectuate trebuie să reprezinte peste 50% din valoarea bunului la finalizarea investiției.
(4) În situația în care contractul urmează a fi atribuit potrivit prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, acesta este contract de parteneriat public-privat atunci când din studiul de fundamentare realizat în baza prezentei legi rezultă faptul că, în contrapartida lucrărilor executate și/sau a serviciului public prestat, plățile efectuate de către partenerul public urmează să reprezinte peste 50% din veniturile obținute de către societatea de proiect.
(5) În situația în care contractul care urmează să fie atribuit este considerat contract de parteneriat public-privat, în condițiile prevăzute la alin. (4) , următorii termeni vor fi utilizați, fără a aduce atingere prevederilor Legii nr. 100/2016 , după cum urmează:
a) «contract de concesiune de lucrări» și «contract de concesiune de servicii» se înlocuiesc cu sintagma «contract de parteneriat public-privat»;
b) «concedent» se înlocuiește cu sintagma «partener public»;
c) «concesionar» se înlocuiește cu sintagma «partener privat»;
d) «anunț de concesionare» se înlocuiește cu sintagma «anunț de participare»;
e) «studiu de fundamentare a deciziei de concesionare» se înlocuiește cu sintagma «studiu de fundamentare».
(6) În cuprinsul prezentei legi, termenul «bun» se utilizează cu sensul de bun imobil reglementat la art. 537-538 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările ulterioare.