(1) Partenerul public poate constitui, în condițiile prezentei legi, cu respectarea reglementărilor privind ajutorul de stat, dar fără a mai fi necesară parcurgerea unei alte proceduri de atribuire decât cea reglementată prin prezenta lege, în beneficiul societății de proiect, cu privire la bunuri destinate realizării proiectului și asupra cărora are dreptul de a dispune, în condițiile legii:
a) drepturi de concesiune asupra bunurilor proprietate publică sau drepturi născute din închirierea bunurilor proprietate publică;
b) drepturi de superficie, de servitute sau drepturi de folosință asupra bunurilor proprietate privată.
(2) Partenerul privat sau societatea de proiect, după caz, nu poate subconcesiona, în tot ori în parte, bunurile, serviciile sau lucrările concesionate și nu poate încredința realizarea obiectului contractului unei alte persoane, cu excepția cazurilor anume prevăzute de prezenta lege.
(3) Bunurile realizate în baza contractului de parteneriat public-privat și bunurile de retur, definite potrivit prevederilor art. 96 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 867/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, nu pot fi grevate cu sarcini și nu pot face obiectul unei proceduri de executare silită, pe durata contractului de parteneriat public-privat.