(1) Atunci când încheie contracte de asigurare cu clienți care își au reședința obișnuită sau sunt stabiliți în România, inclusiv în cazul prevăzut la art. 18 alin. (3) , toți intermediarii de asigurări și asigurătorii, inclusiv cei care își desfășoară activitatea în baza dreptului de stabilire sau a libertății de a presta servicii, respectă cerințele prevederilor legale aplicabile în România, inclusiv pe cele prevăzute la art. 4 alin. (22) .
(2) Atunci când încheie contracte de asigurare cu clienți care își au reședința obișnuită sau sunt stabiliți pe teritoriul unui alt stat membru, toți intermediarii de asigurări și asigurătorii care își desfășoară activitatea în acel stat membru în baza dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii respectă legislația aplicabilă în acel stat membru, inclusiv în următoarele cazuri:
a) autoritatea competentă din statul membru gazdă impune cerințe similare celor prevăzute la art. 4 alin. (22) și art. 18 alin. (3) , pentru distribuitorii de asigurări;
b) autoritatea competentă din statul membru gazdă nu utilizează derogarea similară celei prevăzute la art. 27 alin. (8) , pentru intermediarii de asigurări și asigurători.
(3) Intermediarii și intermediarii de asigurări auxiliare care desfășoară activitate pe teritoriul României pot să își promoveze produsele și serviciile oferite prin intermediul tuturor canalelor de comunicare, cu respectarea prevederilor art. 17 alin. (2) și a legislației naționale privind forma și conținutul mijloacelor de publicitate.