(1) În situația în care două sau mai multe firme de investiții care sunt filiale ale aceleiași societăți-mamă, al cărei sediu central se află într-o țară terță, nu fac obiectul unei supravegheri eficace la nivel de grup, A.S.F. evaluează dacă firmele de investiții sunt supuse, de către autoritatea de supraveghere din țara terță, unei supravegheri echivalente cu supravegherea stabilită în prezenta lege și în partea I din Regulamentul (UE) 2019/2.033.
(2) În situația în care evaluarea prevăzută la alin. (1) concluzionează că nu se aplică o astfel de supraveghere echivalentă, A.S.F. permite aplicarea unor tehnici de supraveghere corespunzătoare care să îndeplinească obiectivele supravegherii în conformitate cu prevederile art. 7 sau 8 din Regulamentul (UE) 2019/2.033.
(3) Tehnicile de supraveghere prevăzute la alin. (1) sunt stabilite de A.S.F., în situația în care aceasta ar fi supraveghetorul grupului dacă societatea-mamă ar fi fost stabilită în Uniunea Europeană, după consultarea celorlalte autorități competente implicate.
(4) Orice măsură luată în conformitate cu prevederile alin. (2) și (3) se notifică celorlalte autorități competente implicate, ABE și Comisiei Europene.
(5) În situația în care A.S.F. este supraveghetorul grupului dacă societatea-mamă ar fi stabilită în Uniunea Europeană, A.S.F. poate, în special, să solicite înființarea unei societăți de investiții holding sau a unei societăți financiare holding mixte în cadrul Uniunii, precum și aplicarea prevederilor art. 7 sau 8 din Regulamentul (UE) 2019/2.033 respectivei societăți de investiții holding sau societății financiare holding mixte.