(1) Înainte de încheierea unui contract de asigurări generale, asigurătorii informează potențialii contractanți, persoane fizice, cu privire la următoarele:
a) legea aplicabilă contractului în cazul în care părțile nu au libertatea de alegere; faptul că părțile au libertatea de a alege legea aplicabilă, precum și, în acest caz, legea pe care asigurătorul își propune să o aleagă;
b) modalitatea de soluționare a petițiilor, inclusiv cu privire la dreptul de a se adresa A.S.F., fără a aduce atingere dreptului de a sesiza instanțele competente.
(2) A.S.F. emite reglementări proprii prin care stabilește modalitățile de aplicare a prevederilor alin. (1) .
(3) În cazul în care asigurătorii oferă asigurări generale în baza dreptului de stabilire sau a libertății de a presta servicii, aceștia comunică potențialilor contractanți și includ în documentele emise, inclusiv în oferta de asigurare, următoarele informații:
a) adresa sediului central și datele de contact ale sucursalei sau ale altor sedii secundare care emit contractul de asigurare;
b) numele și adresa reprezentanților de despăgubiri care soluționează daunele în statele membre, desemnați în temeiul art. 21 alin. (1) lit. g) .
(4) Comunicarea informațiilor prevăzute la alin. (3) lit. a) nu este obligatorie în cazul subscrierii de riscuri majore.