LexistoriaDreptul la drept.

Rezervele tehnice

Azi

Legea 237/2015 · 9 articole

Articolul 53 — Prevederi generale

(1) Societățile constituie rezerve tehnice pentru a acoperi toate obligațiile care le revin față de contractanți și de beneficiarii contractelor.

(2) Valoarea rezervelor tehnice corespunde cuantumului actual pe care societățile l-ar plăti altor societăți dacă și-ar transfera imediat obligațiile către acestea.

(3) Calcularea rezervelor tehnice, realizată prudențial, fiabil și obiectiv, se bazează pe informațiile furnizate de piețele financiare și pe datele disponibile în general cu privire la riscul de subscriere, conform abordării realiste.

(4) Societățile calculează rezervele tehnice conform art. 54 , respectând condițiile prevăzute la alin. (2) și (3) și la art. 52 .

Articolul 54 — Calcularea rezervelor tehnice

(1) Valoarea rezervelor tehnice este egală cu suma dintre cea mai bună estimare și marja de risc, prevăzute la alin. (2)-(5) , respectiv la alin. (6) .

(2) Cea mai bună estimare corespunde mediei ponderate cu probabilități a fluxurilor de trezorerie viitoare, luându-se în considerare valoarea în timp a banilor și utilizându-se structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc; valoarea în timp a banilor este înțeleasă ca fiind valoarea actualizată estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare.

(3) Calcularea celei mai bune estimări se realizează prin metode actuariale și statistice relevante și adecvate, pe baza unor informații credibile și de actualitate și pe baza unor ipoteze realiste.

(4) Proiecția fluxurilor de trezorerie utilizată la calcularea celei mai bune estimări ține cont de toate fluxurile de intrare și de ieșire necesare acoperirii obligațiilor pe toată durata de viață a acestora.

(5) Cea mai bună estimare se calculează la valoare brută, fără deducerea creanțelor din reasigurare sau de la vehicule investiționale care se calculează separat, conform prevederilor art. 58 .

(6) Marja de risc se calculează astfel încât să garanteze o valoare suficientă a rezervelor tehnice, de care ar avea nevoie societățile pentru a-și putea asuma și acoperi obligațiile.

(7) Cea mai bună estimare și marja de risc se calculează separat, cu excepția cazului în care fluxurile de trezorerie asociate obligațiilor pot fi replicate adecvat prin utilizarea unor instrumente financiare cu valoare de piață observabilă și fiabilă, astfel încât valoarea rezervelor tehnice să se calculeze pe baza valorii de piață a instrumentelor respective.

(8) În cazul în care marja de risc este calculată separat, aceasta se bazează pe costul capitalului egal cu SCR necesar pentru a acoperi obligațiile pe toată durata de viață a acestora.

(9) Rata utilizată de către societăți pentru determinarea costului capitalului menționat la alin. (8) este rata suplimentară, revizuită periodic, față de rata relevantă a dobânzilor fără risc, necesară menținerii fondurilor proprii eligibile care acoperă SCR.

Articolul 55 — Garanțiile pe termen lung

(1) Structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc este derivată din instrumente financiare și obligațiuni ale căror scadențe se materializează pe o piață diversificată, lichidă și transparentă; în caz contrar, structura respectivă se extrapolează astfel:

a) pe baza ratelor forward ale celor mai lungi scadențe pentru instrumente financiare și obligațiuni observabile într-o piață diversificată, lichidă și transparentă, care reies uniform dintr-un set de rate forward și care converg către ultima rată forward;

b) pe baza ratelor dobânzilor fără risc ajustate.

(2) Societățile pot aplica, în condițiile menționate la art. 166 alin. (1) lit. h) , o primă de echilibrare structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare pentru un portofoliu de obligații aferente asigurărilor sau reasigurărilor de viață, inclusiv anuităților care derivă din asigurări sau reasigurări generale, și în următoarele condiții:

a) societățile alocă un portofoliu de active alcătuit din obligațiuni și alte active cu caracteristici similare în ceea ce privește fluxurile de trezorerie pentru a acoperi cea mai bună estimare a portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare și a menține alocarea respectivă pe toată durata de viață a obligațiilor, cu excepția scopului de a menține echivalența fluxurilor de trezorerie estimate, aferente activelor și obligațiilor, în cazul în care fluxurile de trezorerie au suferit modificări semnificative;

b) portofoliile de active și de obligații de asigurare sau reasigurare menționate la lit. a) sunt identificate, organizate și administrate separat de alte activități ale societății, iar portofoliul de active nu poate fi utilizat pentru acoperirea pierderilor rezultate din alte activități;

c) activele sunt menținute în aceeași monedă în care sunt înregistrate obligațiile de asigurare sau reasigurare pe care le acoperă și neconcordanțele care pot apărea nu generează riscuri semnificative adăugate riscurilor inerente activității căreia i se aplică prima de echilibrare;

d) contractele care formează portofoliul de obligații de asigurare sau reasigurare nu generează plăți viitoare de prime;

e) singurele riscuri de subscriere aferente portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare sunt riscul de mortalitate, riscul de cheltuieli, riscul de revizuire și riscul de longevitate;

f) în cazul riscului de mortalitate, cea mai bună estimare se majorează cu până la 5% în condiții de stres, calibrarea fiind în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2)-(4) ;

g) contractele care formează portofoliul de obligații de asigurare sau reasigurare nu includ opțiuni pentru contractanți sau includ doar opțiunea de răscumpărare cu o valoare de până la valoarea activelor aferente obligației respective la momentul răscumpărării;

h) fluxurile de trezorerie aferente activelor sunt fixe și nu pot fi modificate de emitenți sau de terți;

i) portofoliul de obligații de asigurare sau reasigurare include toate obligațiile aferente contractelor acoperite, acestea neputând fi divizate.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) lit. h) , societățile care aplică o primă de echilibrare pot utiliza active cu fluxuri de trezorerie variabile:

a) dacă sunt dependente de inflație în mod similar obligațiilor;

b) în cazul în care emitentul sau contrapartida modifică fluxurile de trezorerie, compensațiile primite de societăți le permit acestora să reinvestească în active admise să acopere portofoliul de obligații și cu o calitate a creditului echivalentă sau superioară.

(4) Societățile care aplică o primă de echilibrare nu pot utiliza altă metodă, iar în cazul în care condițiile menționate la alin. (2) nu mai sunt îndeplinite, informează de îndată A.S.F. despre măsurile adoptate pentru a remedia situația în maximum două luni de la data constatării, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, nu mai utilizează o primă de echilibrare pentru o perioadă de 24 de luni.

(5) Societățile nu utilizează o primă de echilibrare în cazul în care aplică prima de volatilitate menționată la alin. (8)-(16) sau măsura tranzitorie menționată la art. 167 .

(6) Pentru fiecare monedă, societățile calculează prima de echilibrare în conformitate cu următoarele principii:

a) prima de echilibrare este strict egală cu diferența dintre următoarele elemente:

(i) rata anuală acumulată, calculată ca rată unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligații, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea portofoliului de active alocat;

(ii) rata anuală acumulată, calculată ca rată unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligații, are drept rezultat o valoare egală cu cea mai bună estimare care ține cont de valoarea în timp a banilor prin utilizarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc;

b) prima de echilibrare nu include marja de credit istorică ce reflectă riscurile reținute de societăți;

c) fără a aduce atingere lit. a) , marja de credit istorică se majorează atunci când este necesar pentru ca prima de echilibrare aplicată activelor cu o calitate a creditului inferioară să nu depășească prima de echilibrare aplicată activelor cu o calitate a creditului superioară, ambele categorii de active având aceeași durată și fiind încadrate în aceeași clasă;

d) utilizarea evaluărilor externe ale creditului la calcularea primei de echilibrare se realizează în conformitate cu prevederile legale.

(7) Marja de credit istorică menționată la alin. (6) lit. c) :

a) este egală cu suma următoarelor elemente:

(i) marja de credit care corespunde probabilității de neîncasare a creanțelor aferente activelor determinată pe baza datelor statistice pe termen lung privind active cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă;

(ii) marja de credit care corespunde pierderii estimate în urma diminuării calității activelor;

b) în cazul expunerilor față de administrațiile și băncile centrale ale statelor membre, este egală cu cel puțin 30% din media pe termen lung a marjei de credit peste rata dobânzilor fără risc ale activelor cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă, observabile în piețele financiare;

c) în cazul altor active decât expunerile menționate la lit. b) , este egală cu cel puțin 35% din media pe termen lung a marjei de credit peste rata dobânzilor fără risc ale activelor cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă, observabile în piețele financiare;

d) corespunde procentelor menționate la lit. b) și c) în cazul în care nu se poate determina o marjă de credit credibilă din datele statistice menționate la lit. a) pct. (i) .

(8) Prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare, în conformitate cu art. 166 alin. (1) lit. i) , este determinată pe baza marjei dintre rata dobânzilor generate de activele dintr-un portofoliu de referință și ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru fiecare monedă.

(9) Portofoliul de active menționat la alin. (8) este reprezentativ pentru fiecare monedă și pentru activele denominate în moneda respectivă și în care societățile investesc pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor deținute în aceeași monedă.

(10) Valoarea primei de volatilitate menționate la alin. (8) este de 65% din marja de monedă corectată în funcție de risc și calculată ca diferența dintre marja menționată la același alineat și procentul din marja respectivă atribuit evaluării realiste a pierderilor estimate, a riscului de credit neașteptat sau a altor riscuri inerente activelor.

(11) Prima de volatilitate menționată la alin. (8) se aplică numai pentru punctele de rată de dobândă pentru care nu se aplică extrapolarea menționată la alin. (1) ; extrapolarea se realizează pe baza punctelor de dobândă ajustate.

(12) Majorarea menționată la alin. (13) se realizează înainte de a se aplica procentul de 65% menționat la alin. (10) .

(13) Pentru fiecare jurisdicție relevantă, prima de volatilitate este majorată cu diferența dintre marja de jurisdicție corectată în funcție de risc și dublul marjei de monedă corectate în funcție de risc, în cazul în care diferența respectivă este pozitivă și marja de jurisdicție corectată în funcție de risc depășește 85 de puncte de bază.

(14) Prima de volatilitate majorată în conformitate cu prevederile alin. (13) se aplică numai pentru produsele comercializate în jurisdicția respectivă.

(15) Marja de jurisdicție corectată în funcție de risc se calculează în același mod ca marja de monedă corectată în funcție de risc, conform alin. (10) , portofoliul de referință fiind reprezentativ pentru activele care sunt denominate în moneda jurisdicției respective și care acoperă cea mai bună estimare a obligațiilor legate de produsele comercializate în jurisdicția în cauză.

(16) Prin excepție de la prevederile art. 72 , SCR nu acoperă pierderile înregistrate de fondurile proprii de bază în urma modificărilor primei de volatilitate.

(17) Societățile utilizează următoarele informații tehnice publicate trimestrial de EIOPA și solicitate de Comisia Europeană, pentru fiecare monedă relevantă:

a) structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc;

b) marja de credit istorică pentru durata, calitatea creditului și clasele de active relevante;

c) prima de volatilitate pentru fiecare piață de asigurări națională relevantă; societățile pot aplica prima de volatilitate numai în ceea ce privește monedele și piețele naționale pentru care actele normative de directă aplicabilitate emise de Comisia Europeană dispun cu privire la aceasta.

Articolul 56 — Alte elemente pentru calcularea rezervelor tehnice

(1) La calcularea rezervelor tehnice, pe lângă elementele prevăzute la art. 54 , se ține cont și de următoarele:

a) toate cheltuielile aferente administrării obligațiilor din asigurare și reasigurare;

b) inflație, inclusiv pentru cheltuieli și daune;

c) plățile către contractanți și beneficiari, inclusiv beneficiile discreționare viitoare estimate, garantate sau nu contractual, cu excepția cazului în care plățile cad sub incidența art. 66;

d) valoarea garanțiilor financiare și toate opțiunile contractuale incluse în contractele de asigurare și de reasigurare;

e) probabilitatea de exercitare de către contractanți a opțiunilor contractuale.

(2) Ipotezele utilizate pentru determinarea probabilității prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt realiste, se bazează pe informații credibile și de actualitate și sunt stabilite luând în considerare, explicit sau implicit, impactul pe care eventualele schimbări ale condițiilor financiare și nefinanciare îl pot avea asupra exercitării opțiunilor respective.

Articolul 57 — Segmentarea

În vederea calculării rezervelor tehnice, societățile segmentează obligațiile de asigurare și reasigurare în grupe de riscuri omogene și, cel puțin, pe linii de afaceri.

Articolul 58 — Creanțele din reasigurare sau de la vehicule investiționale

(1) Societățile calculează creanțele din reasigurare sau de la vehiculele investiționale în conformitate cu prevederile art. 53-57 și ținând cont de intervalul dintre momentul plății directe și momentul recuperării efective a creanțelor respective.

(2) Rezultatul obținut conform alin. (1) se ajustează pe baza evaluării probabilității de neîncasare a creanțelor și a pierderilor medii astfel rezultate.

Articolul 59 — Calitatea datelor și aproximările utilizate

(1) Societățile instituie proceduri și procese în aplicarea acestora pentru a asigura adecvarea, integralitatea și exactitatea datelor utilizate pentru calcularea rezervelor tehnice.

(2) Societățile pot utiliza aproximări adecvate pentru calcularea celei mai bune estimări în situația în care nu dispun de un volum suficient de date de calitate adecvată pentru a aplica o metodă actuarială adecvată unor seturi sau subseturi de obligații de asigurare și reasigurare ori creanțelor din reasigurare sau de la vehiculele investiționale.

Articolul 60 — Rezultatele obținute și experiența anterioară

Societățile instituie proceduri și procese în aplicarea acestora care să permită compararea permanentă a valorilor celei mai bune estimări și a ipotezelor stabilite cu cele obținute și stabilite anterior și, în cazul identificării unor diferențe sistematice, realizează ajustări ale metodelor actuariale utilizate și/sau ale ipotezelor stabilite.

Articolul 61 — Adecvarea și majorarea rezervelor tehnice

(1) A.S.F. solicită societăților să documenteze:

a) adecvarea nivelului rezervelor tehnice;

b) adecvarea și relevanța metodelor și datelor statistice utilizate.

(2) În cazul în care, la calcularea rezervelor tehnice, nu se respectă prevederile art. 53-60 , A.S.F. solicită societăților să majoreze valoarea acestora până la nivelul minim acceptat în sensul respectării prevederilor respective.