Articolul I

1. La articolul 1, după punctul 40 se introduc două noi puncte, pct. 41 și 42, cu următorul cuprins:mijloc modern de plată - instrument de plată, în înțelesul menționat la art. 5 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, care include cardurile de debit, de credit sau preplătite, precum și soluțiile moderne de plată, care se bazează pe aplicații ce facilitează inițierea unui ordin de plată pentru a se efectua plățile de tip cont la cont; cont de plăți - are înțelesul menționat la art. 5 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 209/2019 , cu modificările și completările ulterioare.

2. La articolul 7 alineatul (7), după litera d) se introduc trei noi litere, lit. e)-g), cu următorul cuprins:e) criterii cu privire la utilizarea mijloacelor moderne de plată; f) criterii de avertizare timpurie cu privire la capacitatea financiară de a achita obligațiile fiscale; g) criterii cu privire la informațiile/faptele înscrise în cazierul fiscal.

3. La articolul 92, după alineatul (1¹) se introduce un nou alineat, alin. (1²), cu următorul cuprins:(1²) Contribuabilul/Plătitorul persoană juridică este declarat inactiv și îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivității, dacă se află în una dintre următoarele situații: a) nu are cont de plăți în România sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului; b) nu a depus situațiile financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal pentru depunerea acestora.

4. La articolul 92, după alineatul (4) se introduc patru noi alineate, alin. (4¹)-(4⁴), cu următorul cuprins:(4¹) Dacă un contribuabil/plătitor declarat inactiv nu se reactivează în termen de un an de la data la care a fost declarat în inactivitate, acesta se dizolvă potrivit actului normativ de înființare, cu excepția societăților reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, care se dizolvă potrivit art. VIII din Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative. (4²) În cazul contribuabilului/plătitorului declarat inactiv care nu se reactivează în termen de un an de la data declarării în inactivitate, organul fiscal are obligația de a formula cerere de dizolvare atât în situația în care nu figurează cu obligații fiscale restante, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal central, cât și în situația în care figurează cu asemenea obligații de plată, dacă nu este subiectul unor sesizări penale. (4³) Prin excepție de la alin. (4²), în cazul contribuabilului/ plătitorului care are inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului, formularea cererii de dizolvare se realizează după expirarea termenului de inactivitate temporară, în situația în care nu și-a reluat activitatea. (4⁴) În termenele prevăzute la alin. (4²) și (4³) organul fiscal, din oficiu, are obligația de a obține și utiliza toate informațiile și documentele necesare pentru stabilirea obligațiilor fiscale ale contribuabilului/plătitorului și de a întreprinde măsuri de recuperare a obligațiilor fiscale/bugetare, potrivit legii.

5. La articolul 92, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alin. (7¹), cu următorul cuprins:(7¹) Contribuabilul/Plătitorul declarat inactiv conform alin. (1²) se reactivează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (5) și nu se mai află în situația pentru care a fost declarat inactiv, respectiv are cont de plăți în România sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului ori și-a îndeplinit obligația de depunere a situațiilor financiare anuale și nu se află în nicio altă situație dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. d)-g).

6. La articolul 92, alineatul (8) se modifică și va avea următorul cuprins:(8) Prin excepție de la prevederile alin. (5), (5¹), (6) și (7¹), contribuabilul/plătitorul pentru care s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată, contribuabilul/plătitorul care a intrat în faliment sau contribuabilul/plătitorul pentru care s-a pronunțat ori a fost adoptată o hotărâre de dizolvare se reactivează de organul fiscal central, la cererea acestora, după îndeplinirea obligațiilor declarative.

7. La articolul 186 alineatul (1), după litera c) se introduce o nouă literă, lit. c¹), cu următorul cuprins:c¹) să prezinte contract de fideiusiune potrivit art. 193¹;

8. La articolul 192 alineatul (3), după litera e) se introduce o nouă literă, lit. f), cu următorul cuprins:f) debitorul datorează obligații fiscale/bugetare restante reprezentând ajutor de stat și/sau de minimis de recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, inclusiv dobânzile aferente datorate de la data plății ajutorului până la data recuperării sau a rambursării sale integrale.

9. După articolul 193 se introduce un nou articol, art. 193¹, cu următorul cuprins:Articolul 193¹ Contract de fideiusiune (1) Debitorul persoană juridică trebuie să prezinte un contract de fideiusiune încheiat în formă autentică cu beneficiarul/beneficiarii real/i definit/definiți potrivit art. 4 din Legea nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare, astfel: a) în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul trebuie să achite obligații fiscale administrate de organul fiscal, care nu fac obiectul eșalonării la plată, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. c) și d); b) în termen de cel mult 5 zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, în cazul în care debitorul nu deține în proprietate bunuri în vederea constituirii de garanții ori acestea sunt insuficiente; c) în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul persoană juridică a fost înființat cu mai puțin de 12 luni anterior depunerii cererii de eșalonare la plată; d) până la împlinirea scadenței prevăzute de lege inclusiv, în cazul obligațiilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. a); e) până la împlinirea termenului de plată prevăzut de lege, în cazul obligațiilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. b); f) până la împlinirea termenului de plată din graficul de eșalonare, în cazul prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. d); g) în termen de 10 zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul a solicitat modificarea deciziei de eșalonare la plată; h) până la data depunerii cererii de menținere a valabilității eșalonării la plată. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), debitorii prevăzuți la art. 193 alin. (3), precum și debitorii persoane juridice la care statul sau o unitate/subdiviziune administrativ-teritorială este acționar majoritar nu trebuie să prezinte un contract de fideiusiune. (3) Fideiusorul se obligă să stingă: a) valoarea obligațiilor fiscale administrate de organul fiscal care nu fac obiectul eșalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. c) și d), în situația prevăzută la alin. (1) lit. a); b) valoarea sumelor eșalonate la plată, precum și a dobânzilor datorate pe perioada eșalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, pentru care nu au fost constituite garanții potrivit art. 193, în situația prevăzută la alin. (1) lit. b), c) și g); c) valoarea obligațiilor care constituie condiție de menținere a eșalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, în situația prevăzută la alin. (1) lit. d)-f); d) valoarea obligațiilor care trebuie achitate pentru menținerea valabilității eșalonării potrivit art. 200 alin. (2) lit. a)-c), inclusiv accesoriile aferente, în situația prevăzută la alin. (1) lit. h). (4) Contractul de fideiusiune constituie titlu executoriu. (5) După împlinirea termenului prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. a), b), d), e), s) sau art. 200 alin. (2), după caz, în situația în care debitorul nu a îndeplinit obligația respectivă, organul fiscal competent se îndestulează din bunurile fideiusorului de îndată. Dispozițiile prezentului cod privind executarea silită se aplică în mod corespunzător. (6) Contractul de fideiusiune încetează la data stingerii obligației pe care o garantează. (7) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și debitorilor persoane fizice care trebuie să prezinte un contract de fideiusiune, în formă autentică, încheiat cu o persoană capabilă de a se obliga, în condițiile prevăzute la art. 2.285 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările și completările ulterioare.

10. La articolul 194 alineatul (1), literele e) și f) se modifică și vor avea următorul cuprins:e) să se achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării acestei decizii sau până la finalizarea eșalonării la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea la plată potrivit art. 195; f) să se achite creanțele stabilite de alte organe decât organele fiscale și transmise spre recuperare organelor fiscale, precum și amenzile de orice fel, pentru care au fost comunicate somații după data comunicării deciziei de eșalonare la plată, în cel mult 60 de zile de la data comunicării somației sau până la finalizarea eșalonării la plată în situația în care termenul de 60 de zile se împlinește după data stingerii în totalitate a obligațiilor fiscale eșalonate la plată, cu excepția situației în care contribuabilul a solicitat eșalonarea potrivit art. 195;

11. La articolul 194 alineatul (1), după litera s) se introduce o nouă literă, lit. ș), cu următorul cuprins:ș) să prezinte contractul de fideiusiune potrivit art. 193¹.

12. La articolul 195, alineatele (3) și (8¹) se modifică și vor avea următorul cuprins:(3) Cererea se depune până la împlinirea termenului prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. a)-c), e)-j) sau n), după caz, ori până la împlinirea termenului prevăzut la art. 200 alin. (2) lit. a) și se soluționează de organul fiscal competent prin decizie de modificare a deciziei de eșalonare la plată sau decizie de respingere, după caz. Pentru acordarea modificării eșalonării la plată, organul fiscal analizează îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 186 alin. (1) sau art. 192 alin. (3), după caz. Perioada de eșalonare la plată se stabilește de organul fiscal competent în funcție de cuantumul obligațiilor fiscale rămase de plată din eșalonarea la plată aflată în derulare, precum și al celor care fac obiectul modificării acesteia și de capacitatea financiară de plată a debitorului, dar nu poate fi mai mare decât perioada rămasă din eșalonarea la plată deja aprobată. ................................................ (8¹) În situația debitorilor care dețin bunuri în proprietate, insuficiente pentru a constitui garanțiile în cuantumul prevăzut în prezentul capitol, organul fiscal central poate aproba cererea de modificare a deciziei de eșalonare la plată dacă sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute la art. 186 alin. (1). În acest caz: a) penalitățile de întârziere nu se amână la plată, ci se includ în eșalonare, iar decizia de amânare la plată a penalităților de întârziere și a penalităților de nedeclarare se anulează; b) debitorul prezintă contractul de fideiusiune potrivit art. 193¹.

13. Articolul 200 se modifică și va avea următorul cuprins:Articolul 200 Menținerea eșalonării la plată (1) Debitorul poate solicita organului fiscal competent menținerea unei eșalonări a cărei valabilitate a fost pierdută din cauza nerespectării condițiilor prevăzute la alin. (2) și la art. 194 alin. (1), cu excepția cazului în care eșalonarea a fost pierdută ca urmare a nerespectării condiției prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. k) și p)-s), precum și în situația în care debitorul datorează sume reprezentând ajutoare de stat sau de minimis stabilite prin decizii de recuperare sau alte titluri de creanță/titluri executorii primite de către organul fiscal până la data emiterii deciziei de menținere a valabilității eșalonării la plată, după caz, o singură dată într-un an calendaristic sau fracție de an calendaristic, dacă depune o cerere în acest scop înainte de executarea garanției de către organul fiscal competent sau înainte de stingerea tuturor obligațiilor fiscale care au făcut obiectul eșalonării la plată, după caz. Cererea se soluționează prin emiterea unei decizii de menținere a valabilității eșalonării sau a unei decizii de respingere, după caz. Pentru acordarea menținerii eșalonării la plată, organul fiscal analizează îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 186 alin. (1) și (4) sau art. 192 alin. (3), după caz. Perioada de eșalonare la plată se stabilește de organul fiscal competent în funcție de cuantumul obligațiilor fiscale rămase din eșalonarea la plată a cărei valabilitate a fost pierdută și de capacitatea financiară de plată a debitorului, dar nu poate fi mai mare decât perioada rămasă din eșalonarea la plată a cărei valabilitate a fost pierdută. (2) Pentru menținerea valabilității eșalonării, debitorul are obligația să achite: a) obligațiile fiscale exigibile de la data comunicării deciziei de pierdere a valabilității eșalonării până la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, cu excepția celor care au făcut obiectul eșalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Prevederile art. 194 alin. (2) și (3) sunt aplicabile în mod corespunzător; b) obligațiile fiscale reprezentând accize exigibile la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei. Prevederile art. 194 alin. (2) și (3) sunt aplicabile în mod corespunzător; c) obligațiile fiscale restante care au fost condiție de menținere a valabilității eșalonării la plată potrivit art. 194 alin. (1), cu excepția celor prevăzute la lit. d) a aceluiași articol, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării. Prevederile art. 194 alin. (2) și (3) sunt aplicabile în mod corespunzător; d) obligațiile fiscale/bugetare care reprezintă ajutor de stat și/sau de minimis de recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, până la data emiterii deciziei de menținere a valabilității eșalonării la plată; e) obligațiile fiscale restante reprezentând accize care au fost condiție de menținere a valabilității eșalonării la plată, până la data emiterii deciziei de menținere a valabilității eșalonării la plată. (3) Pentru menținerea valabilității eșalonării, debitorul are obligația să prezinte contractul de fideiusiune potrivit art. 193¹.

14. La articolul 209¹, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alin. (6¹), cu următorul cuprins:(6¹) Pentru a beneficia de eșalonarea la plată prevăzută la alin. (1) debitorul trebuie să stingă până la depunerea cererii de eșalonare la plată obligațiile prevăzute la alin. (6) lit. a) și f).

15. La articolul 209¹, alineatul (7) se modifică și va avea următorul cuprins:(7) Eșalonarea la plată se acordă pentru: a) obligațiile fiscale principale și accesorii ale persoanelor fizice în sumă totală cuprinse între 500-100.000 lei; b) obligațiile fiscale principale și accesorii ale asocierilor fără personalitate juridică în sumă totală cuprinse între 2.000-100.000 lei; c) obligațiile fiscale principale și accesorii ale persoanelor juridice în sumă totală cuprinse între 5.000-400.000 lei.

16. La articolul 209¹, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alin. (7¹), cu următorul cuprins:(7¹) Prin excepție de la alin. (7), în cazul în care debitorul înregistrează obligații fiscale restante peste plafonul prevăzut la alin. (7) și are de încasat sume certe și lichide de la autorități sau instituții publice se acordă eșalonare la plată în condițiile prezentului capitol, în limita acestor sume, în baza unui document eliberat de autoritatea sau instituția publică respectivă prin care certifică aceste sume. Prevederile prezentului alineat nu se aplică sumelor aflate în litigiu.

17. La articolul 209¹ alineatul (8), după litera e) se introduce o nouă literă, lit. f), cu următorul cuprins:f) în cazul persoanelor juridice, să fi fost înființate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii.

18. La articolul 209⁴ alineatul (1), literele e) și f) se modifică și vor avea următorul cuprins:e) să se achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării acestei decizii; f) să se achite obligațiile stabilite de alte organe decât organele fiscale și transmise spre recuperare organelor fiscale, precum și amenzile de orice fel pentru care au fost comunicate somații după data comunicării deciziei de eșalonare la plată, în cel mult 60 de zile de la data comunicării somației, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea potrivit art. 209⁵ alin. (2);

19. La articolul 209⁵ alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:a) obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea valabilității eșalonării la plată, prevăzute la art. 209⁴ alin. (1) lit. a)-c), f)-i) și l);

20. La articolul 209¹⁰, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:(2) Pentru menținerea valabilității eșalonării, debitorul are obligația să achite obligațiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, cu excepția celor care au făcut obiectul eșalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Prevederile art. 209⁴ sunt aplicabile în mod corespunzător.

21. După articolul 250 se introduce un nou articol, art. 250¹, cu următorul cuprins:Articolul 250¹ Vânzarea la licitație, prin mijloace electronice, a bunurilor sechestrate (1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitație prin mijloace electronice se efectuează publicitatea vânzării cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată pentru desfășurarea licitației. (2) Publicitatea vânzării bunurilor se realizează prin mijloace electronice, denumite în continuare platformă de licitații electronice, caz în care se afișează: a) denumirea organului de executare care a sechestrat bunul, precum și date de contact pentru furnizarea de informații suplimentare; b) informații privind bunurile pentru care se realizează procedura de publicitate, descrierea lor sumară, precum și fișiere media relevante pentru vizualizarea acestora; c) prețul de evaluare ori prețul de pornire a licitației, după caz, pentru fiecare bun; d) indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale și a privilegiilor care grevează bunurile; e) timpul rămas până la începerea licitației; f) invitația, pentru toți cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să înștiințeze despre aceasta organul de executare silită înainte de începerea licitației, în cazul bunurilor sechestrate; g) obligații ce revin cumpărătorului potrivit prevederilor legale speciale, cum ar fi obligațiile de mediu, obligațiile de conservare a patrimoniului național sau altele asemenea; h) mențiunea cu privire la faptul că pentru participarea la licitație ofertanții trebuie să plătească o taxă de participare la licitație reprezentând 10% din prețul de pornire a licitației; i) alte informații de interes pentru cumpărător, dacă sunt cunoscute de organul fiscal. (3) În perioada de publicitate, orice persoană interesată are posibilitatea optării pentru vizionarea bunurilor la o dată și întrun interval orar stabilite pe platforma de licitații electronice. (4) Despre data și ora începerii licitației organul de executare silită înștiințează debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum și titularii drepturilor reale și ai sarcinilor care grevează bunul urmărit. (5) Perioada de organizare a licitației prin platforma de licitații electronice este cuprinsă între 5 și 30 de zile. (6) Pentru participarea la licitație ofertanții trebuie să se autentifice în platforma de licitații electronice, să aibă confirmată plata taxei de participare la licitație și să înregistreze ofertele în termenul prevăzut la alin. (5). În situația în care la licitație participă o persoană împuternicită de către ofertant, aceasta declară pe propria răspundere, pe platforma de licitații electronice, că, în cazul în care ofertantul pe care îl reprezintă este declarat adjudecatar, aceasta depune împuternicirea, în original sau în formă autentică, la organul de executare, la momentul semnării procesului-verbal de adjudecare, prevederile art. 18 aplicându-se în mod corespunzător. (7) Pentru confirmarea plății taxei de participare la licitație, platforma de licitații electronice verifică automat, după caz: a) creditarea contului indicat pe platformă pentru virarea acesteia, în cazul care plata taxei de participare la licitație se realizează prin modalitățile de plată prevăzute la art. 163 alin. (11) lit. d); b) autorizarea plății, în cazul în care plata taxei de participare la licitație se realizează prin modalitățile de plată prevăzute la art. 163 alin. (11) lit. e); c) blocarea sumelor aferente taxei de participare la licitație în contul bancar al ofertantului, prin intermediul cardului bancar. (8) Prețul de pornire a licitației este prețul de evaluare pentru prima licitație, urmând ca acesta să fie diminuat pentru următoarele licitații în funcție de procentul stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F. (9) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preț, dar nu mai puțin decât prețul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitație, acesta se declară adjudecatar dacă oferă cel puțin prețul de pornire a licitației. (10) Taxa de participare la licitație, prețul integral sau, după caz, avansul prevăzut la art. 253 alin. (1) se plătește în lei în contul indicat pe platforma de licitații electronice, prin modalitățile prevăzute la art. 163 alin. (11) lit. d) și e). (11) La finalizarea licitației se întocmește un proces-verbal privind desfășurarea și rezultatul licitației, care se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanțelor, bazată pe un certificat calificat, care se comunică participanților la licitație în contul special creat de către aceștia pe platforma de licitații electronice. (12) În termen de cel mult 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal de licitație, se restituie taxa de participare sau se deblochează suma indisponibilizată în contul bancar participanților care au depus oferte de cumpărare și care nu au fost declarați adjudecatari, iar, în cazul adjudecării, taxa se reține în contul prețului. Taxa de participare nu se restituie ofertantului care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum și adjudecatarului care nu a plătit prețul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu excepția cazului în care executarea silită este organizată de organul fiscal local, caz în care taxa de participare se face venit la bugetul local. (13) Valorificarea bunurilor prin platforma de licitații electronice se realizează pentru bunuri mobile de valoare semnificativă și bunuri imobile. Bunurile mobile de valoare semnificativă se stabilesc în funcție de valoarea de evaluare a acestora. (14) Pasul de licitare al prețului este cuprins între 5-15% din prețul de pornire a licitației. (15) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel: a) prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central; b) prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și administrației, cu avizul Ministerului Finanțelor, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local. (16) Prevederile prezentului articol se aplică și pentru valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

22. La articolul 251, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:Articolul 251 (1) Vânzarea la licitație potrivit art. 250 a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie condusă de un președinte.

23. La articolul 336 alineatul (2), litera t) se modifică și va avea următorul cuprins:t) cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. z¹);

24. La articolul 336 alineatul (2), după litera t) se introduce o nouă literă, lit. t¹), cu următorul cuprins:t¹) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. z²);

25. La articolul 336, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (2¹), cu următorul cuprins:(2¹) În cazul nerespectării de către autoritățile administrației publice locale, în calitatea acestora de organ fiscal local, a prevederilor art. 60 alin. (4), art. 68 alin. (2) și art. 69 alin. (1¹), după constatarea contravenției prevăzute la art. 336 alin. (1) lit. z¹), Ministerul Finanțelor, prin structura de specialitate, solicită în scris direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială se află unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale respective sistarea alimentării atât cu cote defalcate din impozitul pe venit, cât și cu sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrare, cu excepția plăților pentru achitarea drepturilor salariale și a contribuțiilor aferente, inclusiv a drepturilor cuvenite asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav, precum și a indemnizațiilor lunare ale persoanelor cu handicap grav și a plăților privind finanțarea sistemului de protecție socială, după caz, atunci când nu pot fi asigurate din venituri proprii. Alocarea și utilizarea cotelor defalcate din impozitul pe venit și a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, care au fost sistate în condițiile altor acte normative, se mențin. Alimentarea cu cote defalcate din impozitul pe venit și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale se reia la data respectării obligațiilor ce le revin autorităților administrației publice locale.