(1) Utilizarea resurselor Fondului de rezoluție pentru asigurători poate fi decisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru acoperirea necesităților legate de aplicarea instrumentelor de rezoluție, în scopul:
a) garantării activelor sau obligațiilor asigurătorului supus rezoluției, ale unei instituții-punte sau ale unui vehicul de administrare a activelor;
b) acordării de împrumuturi asigurătorului supus rezoluției, unei instituții-punte sau unui vehicul de administrare a activelor;
c) transferului de active și al portofoliului de asigurări ale asigurătorului supus rezoluției;
d) finanțării necesare unei instituții-punte ori unui vehicul de administrare a activelor;
e) plății despăgubirilor acționarilor sau creditorilor, în situația în care aceștia au acumulat pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat, dacă asigurătorul ar fi fost lichidat prin procedura de insolvență;
f) rambursării împrumuturilor contractate și a costurilor asociate acestora;
g) orice combinație a măsurilor prevăzute la lit. a)-f) .
(2) Resursele Fondului de rezoluție pentru asigurători pot fi utilizate pentru luarea măsurilor prevăzute la alin. (1) și în relația cu un eventual achizitor, în cadrul instrumentului de vânzare a activității și a portofoliului.