Legea 246/2015 · 38 articole
(1) Legea stabilește reguli și proceduri privind redresarea și rezoluția asigurătorilor persoane juridice române.
(2) În exercitarea competențelor sale decurgând din prezenta lege în relație cu asigurătorul, Autoritatea de Supraveghere Financiară are în vedere natura, amploarea și complexitatea activității desfășurate, structura acționariatului, forma juridică, profilul de risc, dimensiunea, gradul de interconectare a acestuia cu alte instituții financiare sau cu sistemul financiar în general.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Potrivit legii, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. acționar - acționar sau deținător de alte instrumente de proprietate;
2. administrator de rezoluție - orice persoană fizică sau juridică, inclusiv Fondul de garantare a asiguraților, desemnată de Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru a pune în aplicare măsurile de rezoluție;
3. administrator temporar - orice persoană fizică sau juridică, inclusiv Fondul de garantare a asiguraților, desemnată de Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru supravegherea sau pentru înlocuirea temporară a organului de conducere al asigurătorului, în scopul menținerii sau restabilirii situației financiare a acestuia și pentru asigurarea unei conduceri sănătoase și prudente a activității asigurătorului;
4. asigurător - societatea de asigurare, persoană juridică română, autorizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară potrivit Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare;
5. asigurător supus rezoluției - un asigurător asupra căruia se aplică măsuri de rezoluție;
6. autoritate competentă - Autoritatea de Supraveghere Financiară, autoritatea națională abilitată să supravegheze piața asigurărilor;
7. autoritate de rezoluție - Autoritatea de Supraveghere Financiară, autoritate împuternicită să aplice instrumente de rezoluție și să exercite competențe de rezoluție;
8. cadrul legal privind ajutorul de stat - legislația Uniunii Europene, respectiv prevederile art. 107, 108 și 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și alte reglementări cu caracter obligatoriu, precum și prevederile privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, astfel cum sunt acestea stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 20/2015 , cu modificările ulterioare;
9. capacitate de redresare - capacitatea unui asigurător de a-și restabili situația financiară după o deteriorare semnificativă a indicatorilor financiari;
10. competență de transfer - competența de a transfera acțiuni, alte instrumente de proprietate, instrumente de datorie, active, drepturi ori obligații sau orice combinație a acestora de la un asigurător supus rezoluției către un destinatar;
11. conducere superioară - persoanele fizice care exercită funcții de conducere în cadrul unui asigurător și care sunt împuternicite cu activitatea de conducere curentă și care răspund de modul de îndeplinire a acesteia față de organul de conducere, potrivit legislației naționale;
12. contracte financiare - următoarele contracte și acorduri:
a) contracte pe titluri de valoare, inclusiv:
(i) contracte de cumpărare, vânzare sau împrumut de titluri de valoare, grupuri sau indici de titluri de valoare;
(ii) opțiuni pe un titlu de valoare, grup sau indice de titluri de valoare;
(iii) tranzacții repo sau reverse repo implicând orice astfel de titluri de valoare, grupuri sau indici de titluri de valoare;
b) contracte pe mărfuri, inclusiv:
(i) contracte de cumpărare, vânzare sau împrumut de mărfuri, grupuri sau indici de mărfuri pentru livrări viitoare;
(ii) opțiuni pe o marfă, un grup sau un indice de mărfuri;
(iii) tranzacții repo sau reverse repo implicând orice astfel de mărfuri, grupuri sau indici de mărfuri;
c) contractele futures și forward, inclusiv contractele, altele decât cele pe mărfuri, privind cumpărarea, vânzarea sau transferul de mărfuri sau bunuri de orice natură, de servicii, drepturi sau interese contra unui anumit preț, la un anumit moment în viitor;
d) contracte swap, inclusiv:
(i) swapuri și opțiuni pe rata dobânzii; acorduri pe cursul valutar la vedere sau de alt tip pe piața valutară; swapuri pe valută, pe indici ai acțiunilor sau pe acțiuni, pe indici ai datoriei sau pe datorii, pe indici ai mărfurilor sau pe mărfuri, condiții meteorologice; emisii sau inflație;
(ii) swapuri pe randamentul total, pe marja de credit sau swapuri pe riscul de credit;
(iii) orice acord sau tranzacție similară cu unul dintre acordurile prevăzute la pct. (i) sau (ii) și care face obiectul unor tranzacționări repetate pe piețele swapurilor sau ale instrumentelor financiare derivate;
e) acorduri-cadru referitoare la toate tipurile de contracte sau acorduri prevăzute la lit. a)-e) ;
13. creditori de asigurări - persoane asigurate, beneficiarii asigurării, persoane păgubite - în cazul asigurării de răspundere civilă -, astfel cum acestea sunt definite la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților;
14. criză sistemică în asigurări - o perturbare a sistemului asigurărilor care poate să conducă la consecințe negative grave pentru piața asigurărilor sau economia reală;
15. destinatar - asigurătorul, instituția-punte sau vehiculul de administrare a activelor cărora le sunt transferate acțiuni, alte instrumente de proprietate, instrumente de datorie, active, drepturi sau alte obligații sau orice combinație a acestora de la un asigurător supus rezoluției;
16. direcție care exercită funcția de rezoluție - structură distinctă de structurile care exercită funcția de supraveghere din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară, care asigură îndeplinirea atribuțiilor de rezoluție ale Autorității de Supraveghere Financiară;
17. direcție care exercită funcția de supraveghere - structură din cadrul Autorități de Supraveghere Financiară, care asigură îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere ale Autorității de Supraveghere Financiară;
18. drept de încetare - dreptul de a denunța un contract, dreptul de a accelera executarea, de a stinge ori de a compensa obligații sau dreptul care rezultă din orice clauză cu efect similar în baza căreia se pot suspenda, modifica sau stinge obligații ale uneia dintre părțile unui contract sau dintr-o clauză care împiedică nașterea unei obligații în temeiul contractului, obligație care ar fi existat în absența acesteia;
19. funcții critice - activități, servicii sau operațiuni a căror întrerupere poate conduce la perturbarea stabilității pieței asigurărilor, la pierderea încrederii consumatorilor în sistemul de asigurări și/sau care ar pune în pericol protecția oferită prin lege deținătorilor de polițe de asigurare, date fiind dimensiunea, cota de piață, interconexiunile interne și externe, complexitatea activității asigurătorului;
20. instituție-punte - o persoană juridică ce îndeplinește cerințele menționate la art. 89 , autorizată în condițiile art. 104 , sau Fondul de garantare a asiguraților;
21. instrumente de proprietate - acțiuni și alte instrumente care conferă dreptul de proprietate, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare;
22. instrument de separare a activelor - mecanismul prin care o autoritate de rezoluție transferă un portofoliu de asigurări al unui asigurător supus rezoluției către un vehicul de administrare a activelor în conformitate cu prevederile art. 112-124 ;
23. instrument de rezoluție - un instrument prevăzut la art. 68 ;
24. instrument de vânzare a activității și a portofoliului - mecanismul prin care o autoritate de rezoluție transferă acțiuni sau alte instrumente de proprietate, emise de un asigurător supus rezoluției, sau active, drepturi ori obligații ale unui asigurător supus rezoluției, parțial sau total, către un vehicul de administrare a activelor, conform art. 74-88 , sau către un asigurător care îndeplinește cerințele de solvabilitate;
25. instrumentul instituției-punte - mecanismul prin care o autoritate de rezoluție transferă acțiuni sau alte instrumente de proprietate, emise de o instituție supusă rezoluției, sau active, drepturi ori obligații ale unui asigurător supus rezoluției către o instituție-punte, conform art. 88-95 ;
26. lichidare - valorificarea activelor unui asigurător;
27. linii de activitate de bază - liniile de activitate care reprezintă surse importante de venit pentru asigurător;
28. măsuri de gestionare a crizelor - măsuri de rezoluție sau numirea unui administrator de rezoluție conform art. 49-54 ;
29. măsuri de intervenție timpurie - una sau mai multe măsuri astfel cum sunt prevăzute la art. 26 alin. (1) , dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară în calitate de autoritate competentă, în scopul restabilirii situației financiare a asigurătorului și al evitării deteriorării situației capitalului de solvabilitate, precum și a fondurilor proprii care acoperă cerința de capital de solvabilitate;
30. măsură de prevenire a crizelor - exercitarea competențelor pentru înlăturarea directă a deficiențelor sau a obstacolelor din calea posibilității de redresare conform art. 16 , aplicarea măsurilor de intervenție timpurie potrivit art. 26-28 , numirea unui administrator temporar conform art. 30-38 sau exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor în instrumente de capital relevante conform art. 125-132 ;
31. măsură de rezoluție - procedura prin care un asigurător este supus rezoluției în conformitate cu prevederile art. 42 ;
32. plan de redresare - un plan elaborat și actualizat de un asigurător în conformitate cu prevederile art. 5-17 ;
33. portofoliu de asigurări - obligații decurgând din contractele de asigurare și activele aferente;
34. plan de rezoluție - un plan întocmit pentru un asigurător în conformitate cu prevederile art. 18-25 ;
35. procedură obișnuită de insolvență - procedura falimentului societăților de asigurare/reasigurare prevăzută în cap. IV al titlului II din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență;
36. obiectivele rezoluției - obiectivele stipulate la art. 40 ;
37. obligație garantată - element de datorie pentru care dreptul creditorului la plată sau la altă formă de executare a acestei obligații este asigurat printr-un privilegiu, gaj, garanție, inclusiv contracte de garanție reală;
38. organ de conducere al asigurătorului - organul de administrare și de conducere al unui asigurător stabilit potrivit actelor constitutive, în conformitate cu prevederile Legii societăților nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare;
39. rezoluție - regim juridic alcătuit dintr-un set de instrumente, la dispoziția Autorității de Supraveghere Financiară, necesare pentru a interveni cu promptitudine, într-un stadiu incipient, în activitatea unui asigurător neviabil sau în curs de a intra în dificultate, astfel încât să se asigure continuitatea funcțiilor financiare și economice critice ale acestuia, reducând în același timp la minimum impactul situației de dificultate a asigurătorului asupra economiei și a sistemului financiar;
40. schemă de garantare în asigurări - Fondul de garantare a asiguraților, constituit conform Legii nr. 213/2015 ;
41. sprijin financiar public - ajutorul de stat potrivit art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau orice alt sprijin financiar public acordat la nivel național, destinat păstrării sau restabilirii viabilității, lichidității sau solvabilității unui asigurător;
42. vehicul de administrare a activelor - persoana juridică controlată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, și creată în scopul de a primi, parțial sau integral, activele, drepturile și obligațiile unuia sau mai multor asigurători supuși rezoluției sau ale unei instituții-punte;
43. zi - zi lucrătoare, alta decât sâmbăta, duminica sau o altă zi declarată sărbătoare legală potrivit legislației române.
(1) Asigurătorii care dețin o pondere semnificativă în sistemul național de asigurări elaborează propriile planuri de redresare în conformitate cu prevederile art. 5-17 și fac obiectul unor planuri de rezoluție individuale în conformitate cu prevederile art. 18-23 .
(2) Se consideră că un asigurător are o pondere semnificativă în sistemul național de asigurări, dacă îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:
a) valoarea rezervelor tehnice brute ale asigurătorului depășește 5% din valoarea totală a rezervelor tehnice brute la nivel de piață;
b) deține o cotă de piață de cel puțin 5%.
(3) Cota de piață a societăților care dețin o pondere semnificativă în sistemul național de asigurări se determină în baza rezultatelor financiare ale ultimului exercițiu financiar încheiat, luând în considerare activitatea de asigurare de viață separat de cea de asigurare generală, astfel:
a) pentru asigurările de viață, prin raportarea valorii rezervelor tehnice brute ale societății la totalul rezervelor tehnice brute ale tuturor societăților care subscriu asigurări de viață;
b) pentru asigurările generale, prin raportarea valorii primelor brute subscrise ale societății, directe și din acceptări în reasigurare, la valoarea totală a primelor brute subscrise, directe și din acceptări în reasigurare, ale tuturor societăților care subscriu asigurări generale.
(1) Prin excepție de la prevederile art. 5-17 și art. 18-23 și ținând cont de evaluarea impactului pe care situația de dificultate majoră a unui asigurător și lichidarea sa ulterioară prin procedurile obișnuite de insolvență le-ar putea avea asupra pieței, asupra altor asigurători și asupra economiei naționale în ansamblu, precum și potențialele efecte negative generate de situația de dificultate majoră a asigurătorului, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă și autoritate de rezoluție, poate stabili, prin decizie emisă potrivit art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013 , cu modificările și completările ulterioare, cerințe simplificate privind planul de redresare și planul de rezoluție ale respectivului asigurător, în ceea ce privește următoarele:
a) conținutul și detaliile planurilor de redresare și de rezoluție;
b) data până la care primele planuri de redresare și de rezoluție vor fi elaborate și frecvența de actualizare a acestor planuri, care poate fi mai mică decât cea prevăzută de lege;
c) conținutul și nivelul de detaliere a informațiilor solicitate asigurătorilor;
d) nivelul de detaliere a informațiilor necesare evaluării posibilității de soluționare prevăzute de lege.
(2) Decizia prevăzută la alin. (1) se comunică asigurătorului respectiv, în termen de 10 zile de la constatarea aplicabilității cerințelor simplificate privind planul de rezoluție al respectivului asigurător.
(3) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă și, după caz, de autoritate de rezoluție, poate dispune, prin decizie, la încetarea motivelor care au determinat aplicarea cerințelor simplificate potrivit alin. (1) , trecerea asigurătorului la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 5-17 și art. 18-25 , cu stabilirea și comunicarea termenului de conformare a acestuia la noile cerințe.
(4) Aplicarea cerințelor simplificate, prevăzute la alin. (1) , nu afectează competențele Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă și, după caz, de autoritate de rezoluție, de a dispune măsuri de prevenire a crizelor sau măsuri de gestionare a crizelor.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Fiecare asigurător elaborează și menține un plan de redresare care prevede măsuri ce trebuie luate de acesta pentru restabilirea situației financiare în cazul deteriorării semnificative a indicatorilor financiari.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Asigurătorul actualizează planul de redresare anual sau, la solicitarea Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, cu o frecvență mai mare, în următoarele cazuri:
a) în situația modificării structurii organizatorice;
b) după orice modificare a activității sau situației financiare a asigurătorului care ar putea avea impact semnificativ asupra planului de redresare sau ar impune modificarea acestuia;
c) în situația oricărei modificări a mecanismelor sau a măsurilor menționate la pct. 10-17 din anexa care face parte integrantă din prezenta lege și care sunt prevăzute în planul de redresare.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
La elaborarea planului de redresare, asigurătorii nu trebuie să se întemeieze în niciun fel pe accesul la sprijin financiar public.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului capitol, planul de redresare trebuie să includă:
a) informațiile prevăzute în anexă;
b) măsuri ce pot fi luate de către asigurător în situația în care sunt întrunite condițiile pentru intervenția timpurie prevăzute de lege;
c) condiții și proceduri adecvate pentru a garanta aplicarea măsurilor de redresare în timp util, precum și opțiuni de redresare;
d) informațiile suplimentare și seriile de scenarii prevăzute în reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în conformitate cu prevederile art. 160 lit. j).
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate solicita unui asigurător să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare la care este parte.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Organul de conducere al asigurătorului evaluează și aprobă planul de redresare înainte de transmiterea acestuia către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Asigurătorul supus obligației de întocmire a primului plan de redresare trebuie să transmită, în termen de până la 90 de zile, calculate de la data intrării în vigoare a prezentei legi, planul de redresare Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, pentru a fi evaluat.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
În termen de 6 luni de la primirea planului de redresare, Autoritatea de Supraveghere Financiară analizează planul de redresare și evaluează în ce măsură acesta conține informațiile și respectă cerințele prevăzute la art. 8 și următoarele criterii:
a) punerea în aplicare a măsurilor propuse în planul de redresare este de natură să asigure păstrarea sau restabilirea viabilității și poziției financiare a asigurătorului, ținând cont de măsurile premergătoare pe care asigurătorul le-a întreprins sau a planificat să le întreprindă;
b) implementarea planului și a posibilităților de redresare identificate în acesta se realizează rapid și eficient, cu evitarea la maximum a efectelor negative semnificative asupra sistemului financiar sau al asigurărilor, inclusiv în scenarii în care și alți asigurători ar trebui să implementeze planuri de redresare în aceeași perioadă.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
La evaluarea planului de redresare, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, ia în considerare gradul în care nivelul și calitatea capitalurilor, precum și nivelul de solvabilitate și/sau lichiditate al asigurătorului corespund complexității și profilului de risc al acestuia.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de supraveghere transmite planul de redresare direcției care exercită funcția de rezoluție.
(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de rezoluție evaluează planul de redresare în scopul identificării acelor măsuri pe care acesta le conține, ce pot avea impact negativ asupra restabilirii situației financiare, și poate face recomandări referitoare la aceste aspecte direcției care exercită funcția de supraveghere.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) În cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, apreciază că planul de redresare prezintă deficiențe majore sau că există obstacole semnificative în calea implementării planului, comunică asigurătorului rezultatul evaluării și solicită acestuia prezentarea, în termen de două luni, a unui plan revizuit care să conțină soluții pentru înlăturarea deficiențelor sau depășirea obstacolelor.
(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate prelungi, la cererea asigurătorului, pentru motive întemeiate, cu o lună termenul menționat la alin. (1).
(3) În cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, apreciază că deficiențele și obstacolele nu au fost soluționate prin planul revizuit, aceasta poate impune asigurătorului modificări punctuale asupra planului.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) În cazul în care asigurătorul nu prezintă un plan de redresare revizuit sau Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, stabilește că planul de redresare revizuit nu rezolvă problema deficiențelor sau obstacolelor semnificative identificate în cadrul evaluării inițiale și că nici nu este posibilă rezolvarea prin impunerea unor modificări punctuale ale planului, Autoritatea de Supraveghere Financiară solicită asigurătorului să identifice, în termen de până la 60 de zile, modificări pe care le poate aduce activității sale pentru a înlătura respectivele deficiențe sau depăși respectivele obstacole din calea implementării planului de redresare.
(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, stabilește durata perioadei menționate la alin. (1), de la caz la caz, în funcție de situația asigurătorului și natura deficiențelor identificate.
(3) În cazul în care asigurătorul nu identifică astfel de modificări în termenul stabilit de Autoritatea de Supraveghere Financiară potrivit alin. (1) sau în cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară estimează că acțiunile propuse de acesta nu ar soluționa în mod adecvat deficiențele sau obstacolele, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate impune asigurătorului una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alin. (4) și/sau orice altă măsură pe care o consideră necesară și adecvată, ținând cont de gravitatea deficiențelor sau amplitudinea obstacolelor și de efectul măsurilor respective asupra activității asigurătorului.
(4) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate solicita asigurătorului întreprinderea următoarelor măsuri:
a) reducerea profilului de risc al asigurătorului, inclusiv reducerea riscului de solvabilitate și/sau lichiditate;
b) aplicarea de măsuri de recapitalizare;
c) revizuirea strategiei și structurii operaționale a asigurătorului;
d) modificarea structurii de administrare a asigurătorului și de conducere;
e) verificarea adecvării rezervelor tehnice și acoperirea acestora de active admise.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) Măsurile impuse asigurătorilor de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, conform art. 16 alin. (4), trebuie să fie proporționale cu gravitatea deficiențelor și amplitudinea obstacolelor supuse remedierii.
(2) Măsurile prevăzute la art. 16 alin. (4) nu împiedică Autoritatea de Supraveghere Financiară să ia măsurile prevăzute de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare, în vederea restabilirii situației financiare a asigurătorului.
(3) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, asigurătorilor aflați în procedură de redresare financiară potrivit prevederilor Legii nr. 503/2004 , republicată, cu modificările ulterioare, li se pot aplica dispozițiile prezentei legi, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 42 și art. 43 alin. (2).
(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, elaborează un plan de rezoluție pentru asigurătorii persoane juridice române.
(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de rezoluție elaborează planul de rezoluție după consultarea direcției care exercită funcția de supraveghere.
(1) Planul de rezoluție cuprinde măsurile de rezoluție pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, le poate întreprinde în situația în care asigurătorul îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție.
(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică informațiile prevăzute la art. 23 lit. a) asigurătorului în cauză.
La elaborarea planului de rezoluție, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, trebuie să ia în considerare scenarii relevante, inclusiv posibilitatea ca situația de dificultate majoră a asigurătorului să se datoreze unor circumstanțe particulare specifice pieței asigurărilor sau economiei în ansamblu.
La solicitarea Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, asigurătorul asigură asistență la elaborarea și actualizarea planului de rezoluție.
(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, reevaluează și, dacă este cazul, actualizează planurile de rezoluție, anual și după orice modificare semnificativă a structurii organizatorice, a activității sau a situației financiare a asigurătorului, care ar putea avea un impact semnificativ asupra eficacității planurilor de rezoluție sau care ar impune o modificare a acestora.
(2) În scopul aplicării prevederilor alin. (1) , asigurătorii informează Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor. Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de supraveghere informează prompt direcția care exercită funcția de rezoluție asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor.
Fără a aduce atingere prevederilor art. 3 și 4 , Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, prevede, în planul de rezoluție, posibilitatea de aplicare a instrumentelor de rezoluție și de exercitare a competențelor de rezoluție prevăzute de lege și include următoarele aspecte:
a) un rezumat al principalelor elemente ale planului;
b) un rezumat al modificărilor importante survenite în cadrul asigurătorului, potrivit celor mai recente informații relevante pentru scopuri legate de rezoluție;
c) o prezentare a modalității în care funcțiile critice și liniile de activitate de bază ar putea fi separate de alte funcții, din punct de vedere juridic și economic, pentru asigurarea continuității acestora în caz de dificultate majoră a asigurătorului;
d) o estimare a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului;
e) o descriere a procedurii de stabilire a valorii și posibilității de vânzare a funcțiilor critice, a liniilor de activitate de bază și a activelor asigurătorului;
f) o descriere detaliată a măsurilor destinate asigurării faptului că informațiile solicitate conform art. 25 sunt actualizate și puse la dispoziția Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, în orice moment;
g) prezentarea modului în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră ca ar putea fi finanțate măsurile de rezoluție;
h) o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluție care ar putea fi aplicate în funcție de scenariile posibile și termenele aplicabile;
i) o analiză a impactului planului asupra angajaților asigurătorului, inclusiv o evaluare a oricăror costuri asociate și o descriere a procedurilor de consultare în cursul procesului de rezoluție a personalului, a organizației patronale și a sindicatului sau reprezentanților angajaților, după caz;
j) un plan de comunicare cu mass-media și cu publicul;
k) necesarul de capital de solvabilitate și de capital minim, precum și necesarul calitativ și cantitativ de fonduri proprii și termenul în care trebuie să se ajungă la acest nivel, dacă este cazul;
l) o descriere a operațiunilor și a sistemelor esențiale pentru a menține funcționarea continuă a proceselor operaționale ale asigurătorului;
m) după caz, orice opinie exprimată de asigurător cu privire la planul de rezoluție;
n) o descriere detaliată a evaluării posibilităților de aplicare a planului de rezoluție;
o) o descriere a tuturor măsurilor necesare pentru a înlătura obstacolele din calea aplicării planului de rezoluție.
(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita asigurătorilor să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare la care acestea sunt parte și poate stabili termenul în care aceștia trebuie să furnizeze evidențele respective.
(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili termene diferite, în funcție de tipurile de contracte financiare definite la art. 2 pct. 12 .
(3) Termenele stabilite potrivit alin. (2) pentru furnizarea informațiilor se aplică tuturor asigurătorilor.
(4) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili, în urma evaluărilor efectuate, dacă este adecvat ca asigurătorul să fie lichidat prin procedura obișnuită de insolvență sau să declanșeze procedura de rezoluție, aplicând asigurătorului diferitele instrumente și competențe de rezoluție, evitând orice efect negativ semnificativ asupra pieței de asigurări din România, inclusiv în caz de instabilitate financiară mai extinsă sau de evenimente la scara întregului sistem financiar, cu scopul de a asigura continuitatea funcțiilor critice desfășurate de asigurător.
(5) Pentru a evalua posibilitățile de aplicare a planului de rezoluție, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, examinează cel puțin următoarele elemente:
a) măsura în care asigurătorul poate stabili corespondențe între liniile de activitate de bază, respectiv operațiunile critice și persoanele juridice;
b) măsura în care structurile juridice și corporative sunt armonizate cu liniile de activitate de bază și operațiunile critice;
c) măsura în care sunt în vigoare mecanisme care vizează asigurarea personalului, a infrastructurii, a finanțării, a lichidităților, a solvabilității, a portofoliului de asigurări, a rezervelor tehnice și a capitalului pentru a sprijini și menține liniile de activitate de bază și operațiunile critice;
d) măsura în care acordurile de servicii ale asigurătorului sunt integral executabile în eventualitatea rezoluției asigurătorului;
e) măsura în care structura administrativă a asigurătorului este adecvată pentru gestionarea și asigurarea conformității cu politicile interne ale acestuia cu privire la acordurile sale privind furnizarea de servicii;
f) măsura în care asigurătorul dispune de un proces pentru transferarea treptată către terți a serviciilor furnizate în cadrul contractelor privind furnizarea de servicii în caz de separare a funcțiilor critice sau a liniilor de activitate de bază;
g) capacitatea sistemelor informatice de gestiune de a garanta că Autoritatea de Supraveghere Financiară este în măsură să colecteze informații exacte și complete privind liniile de activitate de bază și operațiunile critice, astfel încât să se faciliteze luarea de decizii rapide;
h) capacitatea sistemelor informatice de gestiune de a furniza informațiile esențiale pentru rezoluția eficace a asigurătorului în orice moment, chiar și atunci când condițiile se schimbă rapid;
i) măsura în care asigurătorul și-a testat sistemele informatice de gestiune pe baza scenariilor de criză astfel cum sunt stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară prin reglementări emise în temeiul art. 160 ;
j) măsura în care asigurătorul poate asigura continuitatea funcționării sistemelor sale informatice de gestiune atât pentru el, cât și pentru noul asigurător în cazul în care operațiunile critice și liniile de activitate de bază sunt separate de restul operațiunilor și liniilor de activitate;
k) măsura în care asigurătorul a elaborat proceduri corespunzătoare pentru a se asigura că oferă Autorității de Supraveghere Financiară informațiile necesare pentru identificarea creditorilor de asigurări și a sumelor acoperite de Fondul de garantare a asiguraților;
l) valoarea și tipul activelor și rezervelor tehnice ale asigurătorului;
m) în cazul în care evaluarea implică un asigurător care face parte dintr-un holding cu activitate mixtă, măsura în care rezoluția asigurătorului ar putea avea un impact negativ asupra părții nefinanciare a grupului;
n) existența și soliditatea acordurilor privind furnizarea de servicii;
o) fezabilitatea utilizării instrumentelor de rezoluție în conformitate cu obiectivele rezoluției, ținând seama de instrumentele disponibile și de structura asigurătorului;
p) credibilitatea utilizării instrumentelor de rezoluție în conformitate cu obiectivele rezoluției, ținând cont de impactul posibil asupra creditorilor de asigurări, contrapărților și angajaților, precum și de eventualele măsuri pe care le-ar putea lua alte autorități de rezoluție;
q) măsura în care impactul rezoluției asigurătorului asupra sistemului financiar și asupra încrederii în piața de asigurări poate fi evaluat în mod adecvat;
r) măsura în care rezoluția asigurătorului ar putea avea un efect negativ semnificativ, direct sau indirect, asupra sistemului financiar, asupra încrederii în piața de asigurări sau asupra economiei;
s) măsura în care contaminarea altor asigurători sau a piețelor financiare ar putea fi controlată prin aplicarea instrumentelor și competențelor de rezoluție.
(6) În situația în care, în urma evaluării posibilităților aplicării planului de rezoluție a unui asigurător, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, constată existența unor obstacole semnificative în calea posibilităților de rezoluție a asigurătorului respectiv, va notifica aceste constatări în scris asigurătorului în cauză și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale ale asigurătorului.
(7) În termen de patru luni de la data primirii unei notificări în conformitate cu prevederile alin. (6) , asigurătorul propune Autorității de Supraveghere Financiară măsuri posibile având ca scop înlăturarea obstacolelor semnificative identificate în notificare. Autoritatea de Supraveghere Financiară evaluează eficiența măsurilor propuse pentru înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.
(8) Dacă estimează că măsurile propuse de un asigurător în conformitate cu prevederile alin. (7) nu reduc sau nu înlătură în mod eficient obstacolele în cauză, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate solicita asigurătorului să ia măsuri alternative care pot conduce la atingerea acestui obiectiv și notifică măsurile respective în scris asigurătorului, care în termen de o lună propune un plan vizând intrarea în conformitate cu acestea.
(9) În identificarea măsurilor alternative menționate la alin. (8) , Autoritatea de Supraveghere Financiară demonstrează că măsurile propuse de asigurător nu ar reuși să îndepărteze obstacolele din calea posibilității de rezoluție și în ce mod măsurile alternative propuse sunt potrivite pentru îndepărtarea acestora. Autoritatea de Supraveghere Financiară ține seama de amenințarea pentru stabilitatea financiară pe care o reprezintă aceste obstacole din calea posibilității de rezoluție și de efectul măsurilor asupra activității economice a asigurătorului, asupra stabilității acestuia și a capacității sale de a contribui la economie.
(10) În aplicarea măsurilor alternative menționate la alin. (9) Autoritatea de Supraveghere Financiară are competența de a lua oricare dintre următoarele măsuri:
a) să solicite asigurătorului revizuirea oricăror acorduri de finanțare intragrup sau examinarea motivelor pentru absența acestora sau încheierea unor acorduri de servicii, fie intragrup, fie cu părți terțe, pentru a asigura furnizarea de funcții critice, în condițiile legii;
b) să solicite asigurătorului limitarea expunerilor sale individuale pe anumite clase de asigurări și agregate maxime pentru tot portofoliul de asigurări;
c) să impună cerințe suplimentare de informare punctuală sau periodică, relevante pentru procedura de rezoluție;
d) să solicite asigurătorului transferul parțial sau total al portofoliului de asigurări;
e) să solicite asigurătorului limitarea sau încetarea anumitor activități aflate în curs de desfășurare sau propuse;
f) să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate economică, dezvoltarea celor existente, vânzarea de produse noi sau vânzarea produselor existente;
g) să solicite modificarea structurilor juridice referitoare la angajamentele contractuale sau operaționale ale asigurătorului, pentru a reduce complexitatea și a garanta astfel posibilitatea separării, din punct de vedere juridic și operațional, a funcțiilor critice de alte funcții, prin aplicarea instrumentelor de rezoluție;
h) să solicite unui asigurător să crească nivelul fondurilor proprii pentru a îndeplini cerințele de solvabilitate;
i) să solicite unui asigurător să adopte alte măsuri pentru a îndeplini cerința minimă pentru fondurile proprii, inclusiv să încerce să renegocieze orice instrument de fonduri proprii pe care l-a emis, pentru a se asigura că orice decizie a Autorității de Supraveghere Financiară de a reduce valoarea contabilă a instrumentului în cauză sau de a-l converti ar fi aplicată în temeiul legislației jurisdicției care îl reglementează.
(1) La solicitarea Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, fiecare asigurător:
a) cooperează la elaborarea planului de rezoluție;
b) furnizează toate informațiile necesare elaborării și punerii în aplicare a planului de rezoluție.
(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de supraveghere cooperează cu direcția care exercită funcția de rezoluție, pentru a verifica în ce măsură informațiile prevăzute la alin. (1) sunt deja disponibile. Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că, în situația în care aceste informații sunt disponibile, direcția care exercită funcția de supraveghere le transmite direcției care exercită funcția de rezoluție.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) În cazul în care un asigurător încalcă sau este susceptibil să încalce, în viitorul apropiat, ca urmare a unei deteriorări rapide a situației financiare ce include o deteriorare a situației capitalului de solvabilitate și a fondurilor proprii care acoperă cerința de capital de solvabilitate, cerințele pentru menținerea autorizării prevăzute în Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, pe lângă măsurile de remediere sau de sancționare dispuse în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, poate lua, după caz, în principal, următoarele măsuri:
a) să solicite organului de conducere al asigurătorului să implementeze una sau mai multe măsuri stabilite în planul de redresare sau, în conformitate cu prevederile art. 16, să actualizeze un astfel de plan de redresare în situația în care circumstanțele care au condus la intervenția timpurie diferă de ipotezele stabilite în planul inițial de redresare și să implementeze una sau mai multe dintre măsurile stabilite în planul actualizat într-un anumit interval de timp, pentru a se asigura că asigurătorul va îndeplini în continuare cerințele pentru menținerea autorizării;
b) să solicite organului de conducere al asigurătorului să examineze situația, să identifice măsurile vizând soluționarea oricăror probleme constatate și să elaboreze un program de acțiune pentru soluționarea acelor probleme și un calendar de implementare a acestuia;
c) să solicite organului de conducere al asigurătorului convocarea unei adunări generale a acționarilor societății sau, în cazul în care organul de conducere nu reușește să respecte această cerință, să convoace în mod direct adunarea respectivă și, în ambele cazuri, să stabilească ordinea de zi și să solicite ca anumite decizii să fie avute în vedere pentru a fi adoptate de către acționari;
d) să solicite înlocuirea unuia sau a mai multor membri ai organului de conducere sau ai conducerii superioare a asigurătorului, în cazul în care aceste persoane se dovedesc necorespunzătoare pentru exercitarea atribuțiilor lor, în sensul Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare;
e) să solicite organului de conducere al asigurătorului să elaboreze un plan de negociere a restructurării datoriilor creditorilor asigurătorului, în conformitate cu planul de redresare, după caz;
f) să solicite efectuarea de modificări în strategia de afaceri a asigurătorului;
g) să solicite efectuarea de modificări în structura operațională a asigurătorului; și
h) să solicite asigurătorului transmiterea tuturor informațiilor necesare pentru actualizarea planului de rezoluție și pentru pregătirea unei posibile rezoluții a asigurătorului, precum și pentru efectuarea unei evaluări a activelor și pasivelor acestuia în conformitate cu cap. III din titlul II. Datele pot fi obținute de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, și prin control la fața locului efectuat potrivit Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, în situația în care informațiile comunicate de asigurător sau deținute de autoritate în baza raportărilor depuse de acesta nu sunt suficiente.
(2) Emiterea actelor cu privire la un asigurător, prin care sunt dispuse măsurile prevăzute la alin. (1), este de competența Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că direcția care exercită funcția de supraveghere notifică, fără întârziere, direcția care exercită funcția de rezoluție cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 26 alin. (1) în legătură cu un asigurător. Competențele Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, includ și competența de a solicita asigurătorului să contacteze cumpărători potențiali pentru a pregăti rezoluția asigurătorului, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Pentru fiecare dintre măsurile prevăzute la art. 26 alin. (1), Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, stabilește un termen corespunzător pentru finalizare, care să-i permită acesteia evaluarea eficacității măsurii.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
În cazul deteriorării semnificative a situației financiare a asigurătorului sau în situația în care se produc încălcări grave ale legislației, ale reglementărilor specifice domeniului asigurărilor și dacă alte măsuri luate în conformitate cu prevederile prezentei legi nu sunt suficiente pentru a pune capăt acestei deteriorări, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate solicita înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere al asigurătorului, în ansamblul său, sau a unor membri ai acesteia/acestuia. Desemnarea noii conduceri superioare sau a noului organ de conducere este efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și face obiectul aprobării Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) În cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, consideră că înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere conform art. 29 este insuficientă pentru remedierea situației, poate desemna unul sau mai mulți administratori temporari ai asigurătorului.
(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate desemna orice administrator temporar, adecvat circumstanțelor date, fie pentru a înlocui temporar organul de conducere al asigurătorului, fie pentru a conlucra temporar cu organul de conducere al asigurătorului, și specifică acest lucru în decizia sa la momentul desemnării.
(3) În cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, desemnează un administrator temporar pentru a conlucra cu organul de conducere al asigurătorului, aceasta specifică, de asemenea, la momentul desemnării, rolul, atribuțiile și competențele administratorului temporar, precum și orice cerințe pentru organul de conducere al asigurătorului, de a se consulta cu administratorul temporar sau de a obține acordul acestuia înainte de a lua anumite decizii sau de a întreprinde anumite acțiuni.
(4) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, face publică desemnarea oricărui administrator temporar, cu excepția cazului în care administratorul temporar nu deține competența de a reprezenta asigurătorul. La numirea administratorului temporar, Autoritatea de Supraveghere Financiară are în vedere ca acesta să dețină calificările, cunoștințele și capacitatea necesare pentru exercitarea funcțiilor sale și să nu se afle în conflict de interese.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, stabilește competențele care revin administratorului temporar, la momentul desemnării acestuia, în funcție de circumstanțele date.
(2) Competențele prevăzute la alin. (1) pot include unele dintre sau toate competențele organului de conducere al asigurătorului în conformitate cu actele constitutive ale asigurătorului și cu legislația națională aplicabilă, inclusiv competența de a exercita unele dintre sau toate funcțiile administrative ale organului de conducere al asigurătorului. Atribuirea competențelor administratorului temporar în legătură cu asigurătorul se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Rolul și funcțiile administratorului temporar sunt stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, la momentul desemnării acestuia, și pot include evaluarea poziției financiare a asigurătorului, conducerea activității sau a unei părți a activității asigurătorului în vederea menținerii sau restabilirii situației financiare a asigurătorului și adoptarea de măsuri în vederea restabilirii conducerii sănătoase și prudente a activității asigurătorului. Autoritatea de Supraveghere Financiară stabilește, la momentul desemnării administratorului temporar, eventualele limite ale rolului și funcțiilor acestuia.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, deține competența exclusivă de a desemna și de a înlocui orice administrator temporar, în orice moment. Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate modifica în orice moment termenii mandatului conferit administratorului temporar, potrivit dispozițiilor prezentului capitol.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) Actele administratorului temporar, cu excepția celor care vizează activitatea curentă a asigurătorului, sunt supuse aprobării prealabile a Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă.
(2) Administratorul temporar poate exercita, în orice situație, competența de a convoca adunarea generală a acționarilor asigurătorului și de a stabili ordinea de zi a acestei adunări, numai cu aprobarea prealabilă a Autorității de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate solicita administratorului temporar să întocmească rapoarte privind poziția financiară a asigurătorului și actele întreprinse pe parcursul mandatului său, atât la intervale stabilite de aceasta, cât și la sfârșitul mandatului.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Perioada de desemnare a unui administrator temporar nu trebuie să depășească un an. Această perioadă poate fi reînnoită în mod excepțional în cazul în care condițiile privind desemnarea administratorului temporar continuă să fie îndeplinite. Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, este responsabilă pentru a determina în ce măsură sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea unui administrator temporar și pentru a justifica o astfel de decizie în fața acționarilor.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Desemnarea unui administrator temporar în conformitate cu prevederile prezentului capitol nu aduce atingere altor drepturi ale acționarilor prevăzute de Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de dreptul Uniunii Europene în materia societăților.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Administratorul temporar însărcinat să exercite atribuții, potrivit prezentei legi, răspunde civil pentru neîndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii cu rea-credință sau gravă neglijență a acestor atribuții.