Autoritatea de Supraveghere Financiară, atât în calitate de autoritate competentă, cât și în calitate de autoritate de rezoluție, emite reglementări în aplicarea prevederilor prezentei legi referitoare la:
a) competențele Autorității de Supraveghere Financiară privind măsurile de intervenție timpurie;
b) condițiile necesare pentru aplicarea măsurilor de intervenție timpurie;
c) identificarea situațiilor în care se consideră că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate;
d) procesul de evaluare și de luare a deciziilor de rezoluție;
e) stabilirea elementelor necesare eficacității instrumentului de vânzare a activității;
f) circumstanțele adecvate aplicării măsurilor de recapitalizare ținând cont de factorii corespunzători acestor măsuri;
g) reguli de transparență aplicate în cazul folosirii instrumentelor de rezoluție;
h) serviciile critice pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară poate să le ceară de la instituțiile aflate în procedură de rezoluție pentru a permite unui destinatar să exercite în mod eficient o activitate care i-a fost transferată;
i) metodologia utilizată pentru stabilirea valorii instrumentelor financiare derivate atunci când un asigurător se află în procesul de rezoluție;
j) detalii privind informațiile, indicatorii calitativi și cantitativi, precum și privind seriile de scenarii de criză financiară și macroeconomică gravă, relevante pentru condițiile specifice asigurătorului, care includ evenimente de amploare sistemică și crize specifice relevante, care trebuie să se regăsească în planurile de redresare;
k) stabilirea activităților, serviciilor și operațiunilor care se încadrează în categoria funcțiilor critice, precum și criteriile pentru stabilirea liniilor de activitate și a serviciilor asociate care se încadrează în categoria liniilor de activitate esențiale;
l) criteriile pentru evaluarea impactului intrării în dificultate a unui asigurător asupra pieței de asigurări, asupra altor asigurători;
m) detaliile suplimentare și circumstanțele în care pot fi aplicate măsurile de rezoluție;
n) criteriile necesare evaluării posibilităților de aplicare și procedura de implementare a măsurilor din planul de rezoluție.