(1) Autoritățile administrației publice centrale competente stabilesc, la propunerea Comitetului științific, necesitatea programelor de restaurare a terenurilor degradate prin eroziune, exces sau deficit de umiditate, scădere a conținutului de materie organică, reducere a biodiversității, compactare, sodizare, alcalinizare, acidifiere, deșertificare și aprobă proiectele elaborate în acest sens, inclusiv pentru cele amplasate în ariile protejate sau situri Natura 2000, în obiective de patrimoniu cultural, cu respectarea prevederilor legislației specifice acestora.
(2) Autoritățile administrației publice centrale competente, prin unitățile aflate în coordonare sau în subordine, monitorizează și controlează implementarea programelor de restaurare a terenurilor degradate prin eroziune, exces sau deficit de umiditate, scădere a conținutului de materie organică și elemente nutritive, reducerea biodiversității, scădere a fertilității, compactare, salinizare, acidifiere, deșertificare și alunecări de teren și aprobă proiectele elaborate în acest sens.
(3) Finanțarea activităților de restaurare a terenurilor degradate în toate cazurile se asigură de la bugetul de stat, prin bugetele autorităților administrației publice centrale competente care le administrează, sau din fonduri externe nerambursabile, prin proiecte aprobate spre finanțare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri, în cazul deținătorilor de teren prevăzuți la art. 16 alin. (2) , și din surse proprii, în cazul deținătorilor de teren cu orice titlu prevăzuți la art. 16 alin. (1) .