(1) Obiectivele proprii ale zonelor metropolitane se subscriu scopului și obiectivelor dezvoltării metropolitane în România, conform prezentei legi, și sunt expres prevăzute în statutul asociației.
(2) Zonele metropolitane se pot constitui pentru următoarele obiective:
a) asigurarea unei planificări teritoriale integrate și durabile;
b) dezvoltarea infrastructurilor și a obiectivelor de dezvoltare de interes comun care să asigure mobilitatea în cadrul zonei metropolitane;
c) îmbunătățirea, modernizarea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;
d) dezvoltarea infrastructurii educaționale și de sănătate;
e) modernizarea, dezvoltarea, interconectarea și creșterea eficienței serviciilor publice;
f) furnizarea în comun a unor servicii publice de interes local;
g) dezvoltarea integrată și durabilă a teritoriului tuturor unităților administrativ-teritoriale care compun zona metropolitană;
h) dezvoltarea economică integrată și creșterea competitivității economice;
i) dezvoltarea resurselor umane și a capitalului uman, creșterea ratei de ocupare și combaterea excluziunii și a dezechilibrelor sociale pentru toate categoriile sociale;
j) gestionarea domeniului locuirii și abordarea integrată a problematicii specifice grupurilor vulnerabile și comunităților marginalizate, inclusiv a așezărilor informale;
k) diminuarea dezechilibrelor socioeconomice în dezvoltarea teritorială, la nivelul unităților administrativ-teritoriale aferente coroanei 1 și coroanei 2 ale teritoriilor metropolitane;
l) alte obiective care se circumscriu obiectivelor generale ale politicii de dezvoltare metropolitană prevăzute la art. 3 .
(3) Zona metropolitană poate îndeplini unul sau mai multe dintre obiectivele prevăzute la alin. (2) .