Acte ale consilierului de probațiune

(1) În activitatea de probațiune, în cazurile expres prevăzute de lege, consilierul de probațiune emite decizii care sunt obligatorii pentru persoana supravegheată și pentru instituțiile din comunitate vizate. Deciziile consilierului de probațiune sunt avizate de către șeful ierarhic superior.

(2) Împotriva deciziilor consilierului de probațiune, persoana sau instituția din comunitate vizată poate face plângere la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 10 zile de la comunicare. Plângerea persoanei supravegheate nu suspendă executarea deciziei atacate.

(3) Judecătorul delegat cu executarea fixează un termen pentru soluționarea plângerii și citează părțile.

(4) Plângerea se soluționează în camera de consiliu, prin încheiere definitivă, după ascultarea petentului și a consilierului de probațiune. Neprezentarea părților legal citate nu împiedică soluționarea plângerii.

(5) Consilierul de probațiune motivează decizia emisă în fața judecătorului delegat cu executarea în vederea soluționării plângerii.

(6) Încheierea prin care judecătorul delegat cu executarea soluționează plângerea este obligatorie pentru persoana sau instituția care a formulat plângerea și pentru consilierul de probațiune.

(7) În activitatea sa, consilierul de probațiune întocmește, la solicitarea persoanei supravegheate, un raport care va conține și o recomandare în vederea angajării acesteia.

(1) Împotriva actelor consilierului de probațiune care vizează aspecte esențiale în activitatea de probațiune, altele decât cele prevăzute la art. 111 , precum și împotriva avertismentelor consilierului de probațiune, persoana aflată în evidența serviciului de probațiune poate face plângere la șeful ierarhic superior al consilierului.

(2) În caz de admitere a plângerii, șeful ierarhic superior poate dispune refacerea actului de către consilierul de probațiune responsabil sau desemnarea unui alt consilier din cadrul serviciului de probațiune.

(1) Nu se poate face plângere împotriva evaluărilor realizate de către consilierul de probațiune, a propunerilor adresate organelor judiciare sau altor comisii prevăzute de lege sau împotriva sesizărilor instanței de judecată în cazurile în care sesizarea este de competența sa.

(2) Față de propunerile consilierului de probațiune adresate organelor judiciare sau altor comisii prevăzute de lege, persoana care face obiectul propunerii poate formula obiecții în cadrul procedurilor judiciare respective.