Ordinul de protecție

(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin acte de violență din partea unei alte persoane poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. e) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1) , instanța dispune și obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică și/sau psihoterapie și poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condițiile Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. În cazul în care agresorul este consumator de alcool și/sau substanțe psihoactive, instanța poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea agresorului întrun program de consiliere, tratament, dezintoxicare, dezalcoolizare sau asistență de specialitate, potrivit legii. În cazul consumului de substanțe psihoactive se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3¹) Măsura privind obligarea agresorului să urmeze, pe întreaga durată a ordinului de protecție, consiliere psihologică și/sau psihoterapie se dispune cu o frecvență stabilită potrivit împrejurărilor, dar nu mai puțin de o ședință pe lună.

(4) Prin aceeași hotărâre, instanța dispune luare uneia sau mai multor măsuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:

(5) Dispozitivul hotărârii va cuprinde și mențiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile de protecție dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune, conform art. 18 alin. (1) .

(1) Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 12 luni de la data emiterii acestuia.

(2) Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 12 luni de la data emiterii ordinului.

(3) În cazul în care împotriva unui agresor a fost emis un ordin de protecție care a expirat prin ajungere la termen, durata măsurilor dispuse printr-un ordin de protecție emis în termen de 5 ani de la expirarea celui anterior se stabilește de judecător, fără a putea depăși 24 de luni de la data emiterii acestuia.

(4) Dispozițiile de la alin. (3) se aplică indiferent de identitatea victimei.

(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima sau de pe raza teritorială a locului săvârșirii actelor de violență.

(2) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție poate fi introdusă de victimă personal sau, după caz, de tutore ori alt reprezentant legal al acesteia.

(3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de:

(1) Cererea privind emiterea ordinului de protecție se întocmește potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa nr. 2 .

(2) Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.

(1) Cererile pentru emiterea ordinului de protecție se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.

(2) Asistența juridică a persoanei care solicită ordinul de protecție este obligatorie.

(3) Asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie.

(4) Judecata se face de urgență și cu precădere. Dispozițiile art. 200 și 201 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, privind verificarea cererii și regularizarea acesteia, respectiv fixarea primului termen de judecată nu sunt aplicabile. Citarea părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.

(5) În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție și fără citarea părților, chiar și în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților.

(6) În soluționarea cererii nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat. Prin derogare de la dispozițiile art. 315 alin. (1) pct. 1 și 2 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se vor putea asculta și rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv, precum și soțul, fostul soț, logodnicul ori concubinul, după caz.

(7) Procurorul are obligația de a informa persoana care solicită ordinul de protecție asupra prevederilor legale privind protecția victimelor infracțiunii.

(8) Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului de protecție se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

(9) Soluționarea cererilor nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepția cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecție provizoriu, durata inițială pentru care acesta este dispus fiind prelungită, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecție, cu informarea agresorului despre acest fapt.

(1) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 12 alin. (1) și alin. (4) lit. a) și c) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție provizoriu a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 5 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție provizoriu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite de o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de încălcare a măsurilor dispuse prin ordinul de protecție sau ordinul de protecție provizoriu, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

(4) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a uneia dintre măsurile prevăzute la art. 12 alin. (3) și (3¹) și dispuse prin ordinul de protecție constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

(1) Ordinul de protecție este executoriu.

(2) Executarea hotărârii se face fără somație sau fără trecerea vreunui termen.

(3) Respectarea ordinului de protecție este obligatorie și pentru persoana protejată prin intermediul său.

(1) Hotărârea prin care se soluționează cererea de emitere a ordinului de protecție este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

(2) Instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

(3) Apelul se judecă cu citarea părților. Dispozițiile art. 16 alin. (1)-(4) , (6) și (8) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4) Participarea procurorului este obligatorie.

(1) Dacă ulterior înregistrării unei cereri în legătură cu emiterea unui ordin de protecție provizoriu se constată că la instanță s-a depus cel puțin o cerere în legătură cu același ordin de protecție provizoriu, toate cererile vor fi repartizate primului complet învestit dacă nu au fost soluționate încă.

(2) Completul ulterior sesizat trimite dosarul, prin încheiere dată fără citarea părților, completului mai întâi învestit.

(1) O copie a dispozitivului hotărârii prin care s-a dispus cererea de emitere a ordinului de protecție se comunică, în maximum 5 ore de la momentul pronunțării hotărârii, structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și/sau a agresorului, Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, precum și reprezentantului autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor infracțiunilor.

(2) Ordinul de protecție prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 12 alin. (1) se pune în executare de îndată de către sau, după caz, sub supravegherea poliției.

(3) Pentru punerea în executare a ordinului de protecție, polițistul poate intra în locuința agresorului și în orice anexă a acesteia sau în locuința persoanei protejate și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, al persoanelor cu care aceasta locuiește.

(4) Organele de poliție au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea judecătorească prin care sa dispus ordinul de protecție și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.

(5) Odată cu comunicarea ordinului de protecție prin care sa luat măsura evacuării temporare a agresorului, organul de poliție are obligația de a-l informa pe acesta cu privire la dreptul de a avea posibilitatea de a solicita găzduirea în cadrul centrelor rezidențiale pentru persoanele fără adăpost sau al adăposturilor de noapte, care funcționează în conformitate cu prevederile Legii asistenței sociale nr. 292/2011 , cu modificările și completările ulterioare, sau în cadrul altor locuri adecvate. Accesul agresorilor în centrele pentru persoanele fără adăpost și în adăposturile de noapte se realizează pe baza constatării încadrării agresorului în definiția prevăzută la art. 6 lit. z) din Legea nr. 292/2011 , cu modificările și completările ulterioare.

(6) În exercitarea atribuțiilor de supraveghere a respectării ordinului de protecție, organele de poliție pun în aplicare măsuri de prevenire a nerespectării hotărârii, care pot consta în: efectuarea de vizite inopinate la locuința persoanei vătămate, apelarea telefonică de control a victimei/agresorului, solicitarea unor informații din partea vecinilor, colegilor de la locul de muncă al victimei/agresorului, de la unitatea de învățământ frecventată de victimă/agresor sau din partea altor persoane care ar putea furniza informații relevante, precum și orice alte modalități specifice activității polițienești.

(7) În cazul în care se constată sustragerea de la executarea ordinului de protecție, va fi sesizat organul de urmărire penală.

(1) La expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată sau reprezentantul legal poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea iar fi puse în pericol.

(2) La expirarea duratei măsurilor de protecție, cererea de emitere a unui nou ordin de protecție poate fi introdusă în numele victimei și de către:

(1) Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție și persoana în beneficiul căreia s-a emis ordinul de protecție pot solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.

(2) Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

(3) Cererea de revocare se soluționează cu citarea părților și a unității de poliție care a pus în executare ordinul de protecție a cărui revocare se solicită. Participarea procurorului este obligatorie.

(4) Hotărârea prin care a fost revocat ordinul de protecție se comunică, de îndată, unității de poliție care l-a pus în executare.