Legea 270/2003

(1) Spitalul este unitatea sanitara cu paturi, publică sau privată, de utilitate publică, cu personalitate juridica, ce asigura servicii medicale.

(2) Serviciile medicale acordate de spital sunt: preventive, curative, de recuperare și paliative, de ingrijire în caz de graviditate și maternitate, precum și a nou-nascutului.

(3) Spitalul participa la asigurarea stării de sănătate a populatiei. Competentele, pe tipuri de spitale, se stabilesc prin norme aprobate prin ordin al ministrului sănătății.

(1) Spitalul trebuie să indeplineasca condițiile de autorizare sanitara de functionare și, după caz, de acreditare prevăzute de lege. Spitalele sunt obligate să dețină sau să obțină autorizatia sanitara de functionare.

(2) Spitalelor care nu obtin autorizatia sanitara de functionare în termenul prevăzut prin norme elaborate de Ministerul Sănătății li se suspenda activitatea parțial sau total.

(3) Taxa de acreditare se suporta de spital. Nivelul taxei se aproba prin ordin al ministrului sănătății , la propunerea Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor.

(1) În spitale se pot desfășura și activități de invatamant medico-farmaceutic, postliceal, universitar și postuniversitar, precum și de cercetare stiintifica medicală.

(2) Criteriile pentru desfășurarea activităților de cercetare stiintifica medicală se propun de către Academia de Stiinte Medicale și se aproba prin ordin al ministrului sănătății, cu avizul Ministerului Educatiei, Cercetarii și Tineretului, iar criteriile pentru desfășurarea activităților de invatamant se elaboreaza și se aproba de către Ministerul Sănătății, cu avizul Ministerului Educatiei, Cercetarii și Tineretului.

(3) Colaborarea dintre spitale și instituțiile de invatamant superior medical, respectiv unitatile de invatamant medical, se face pe bază de contract incheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului educatiei, cercetării și tineretului.

(4) Cercetarea stiintifica medicală se efectueaza pe bază de contract de cercetare, incheiat între spital și finantatorul cercetării, avizat de Academia de Stiinte Medicale.

(5) Activitățile de invatamant și cercetare vor fi astfel organizate încât sa consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacientilor, a eticii și deontologiei medicale.

(6) Spitalele au obligația sa desfasoare activități de educatie medicală continua pentru personalul propriu, suportate din veniturile proprii ale acestora.

(1) Spitalul asigura condiții de cazare, igiena, alimentatie și de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății.

(2) Spitalul raspunde, potrivit legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igiena, alimentatie și de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății, ce determina prejudicii cauzate pacientilor, stabilite de către organele competente. Pentru prejudicii cauzate pacientilor din culpa medicală, raspunderea este individuala.

(1) Orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistența medicală de urgenta oricarei persoane care se prezinta la spital, dacă starea sănătății persoanei este critica. După stabilizarea functiilor vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o alta unitate medico-sanitara de profil.

(2) Spitalul va fi în permanenta pregatit pentru asigurarea asistentei medicale în caz de razboi, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale și alte situații de criza și este obligat sa participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor.

(3) Cheltuielile efectuate de unitatile spitalicesti, în cazurile menționate la alin. (2), se ramburseaza de către stat, prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 30 de zile de la data încetării cauzei care le-a generat, pentru pastrarea echilibrului economic financiar intern.

(1) În functie de teritoriu, spitalele se clasifica în:

a) spitale judetene;

b) spitale municipale și orășenești;

c) spitale comunale.

(2) În functie de specificul patologiei, spitalele se clasifica în:

a) spitale generale;

b) spitale de urgenta;

c) spitale de specialitate;

d) spitale pentru bolnavi cu afecțiuni cronice.

(3) În functie de modul de înființare și organizare, precum și de regimul juridic al proprietății, spitalele se clasifica în:

a) spitale publice, care sunt spitalele organizate ca institutii publice;

b) spitale private, care sunt spitalele organizate ca persoane juridice de drept privat;

c) abrogata.

(4) În functie de modul de finanțare, spitalele se clasifica în:

a) spitale cu finanțare din fonduri publice;

b) spitale cu finanțare din fonduri private;

c) spitale cu finanțare mixta.

(5) Din punct de vedere al învățământului și al cercetării stiintifice medicale, spitalele se clasifica în:

a) spitale clinice;

b) spitale universitare.

(1) Alte unități sanitare cu paturi sunt: institutele și centrele medicale, sanatoriile, preventoriile, centrele de diagnostic și tratament cu paturi, centrele de sănătate și unitatile de asistența medico-sociale.

(2) În sensul prezentei legi, în categoria spitalelor se includ și unitatile sanitare prevăzute la alin. (1).

a) spitalul general este spitalul care are organizate în structura, de regula, 3 din cele 4 specialitati de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstetrica-ginecologie și chirurgie;

b) spitalul de specialitate este spitalul care asigura asistența medicală intr-o specialitate în conexiune cu alte specialitati complementare;

c) spitalul de urgenta este spitalul care dispune de o structura complexa de specialitati, dotare cu aparatura medicală corespunzătoare, personal specializat, având amplasament și accesibilitate pentru teritorii extinse. În structura spitalului de urgenta funcționează obligatoriu departamentul de urgenta care, în functie de necesități, poate avea și un serviciu mobil de urgenta - reanimare și transport medicalizat;

d) spitalul pentru bolnavi cu afecțiuni cronice este spitalul în care durata de spitalizare este prelungita datorita specificului patologiei. Bolnavii cu afecțiuni cronice și probleme sociale vor fi preluati de către unitatile de asistența medico-sociale, precum și de către asezamintele de asistența sociala prevăzute de lege;

e) spitalul judetean este spitalul general care asigura asistența medicală a județului;

f) spitalul municipal și spitalul orasenesc sunt spitale generale care au în componenta cel puțin specialitatile de baza, cu excepția spitalelor municipale organizate în reședința de judet;

g) spitalul comunal este unitatea sanitara cu paturi, care asigura asistența medicală de specialitate pentru populatia din mai multe localități rurale apropiate, având în componenta sectii sau compartimente de medicina interna, pediatrie și obstetrica;

h) spitalul clinic este spitalul care are în componenta cel puțin două clinici universitare care asigura asistența medicală, desfășoară activitate de invatamant, cercetare stiintifica medicală și de educatie continua. Institutele, centrele medicale și spitalele de specialitate care au în componenta o clinica universitara sunt spitale clinice;

i) spitalul universitar este spitalul organizat în centre universitare medicale, în structura caruia toate sectiile de specialitate sunt sectii clinice și sunt incluse în structura clinicilor universitare;

j) sectiile clinice sunt sectiile de spital în care se desfășoară activități de invatamant universitar. Clinica universitara are în structura ei una sau mai multe sectii clinice;

k) sanatoriul este unitatea sanitara cu paturi care asigura asistența medicală utilizand factori curativi naturali asociați cu celelalte procedee, tehnici și mijloace terapeutice;

l) preventoriul este unitatea sanitara cu paturi care asigura prevenirea și combaterea tuberculozei la copii și tineri, precum și la bolnavii de tuberculoza stabilizati clinic și necontagiosi;

m) centrele de sănătate sunt unități sanitare cu paturi care asigura asistența medicală de specialitate pentru populatia din mai multe localități apropiate, în cel puțin două specialitati;

n) institutele și centrele medicale clinice sunt unități de asistența medicală de specialitate în care se desfășoară și activitate de invatamant și cercetare stiintifica medicală, de indrumare și coordonare metodologica pe domeniile lor de activitate, precum și de educatie medicală continua; pentru asistența medicală de specialitate se pot organiza centre medicale în care nu se desfășoară activitate de invatamant medical și cercetare stiintifica medicală;

o) unitatile de asistența medico-sociale sunt institutii publice specializate, în subordinea autorităților administrației publice locale, care acorda servicii de ingrijire, servicii medicale, precum și servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale;

p) centrele de diagnostic și tratament cu paturi sunt unități sanitare care acorda asistența medicală ambulatorie de specialitate și pot avea în structura medicală paturi pentru asistența medicală spitaliceasca.

(1) Spitalele clinice și universitare, institutele, clinicile universitare și sectiile clinice pot primi statut de centre de excelenta pentru activități medicale de o complexitate deosebită, care dovedesc supracalificare profesionala și produc rezultate la nivelul standardelor internationale, la propunerea Ministerului Sănătății, cu avizul Academiei de Stiinte Medicale, prin hotărâre a Guvernului.

(2) Centrele de excelenta beneficiaza de un program special de finanțare și dotare cu aparatura medicală de înaltă performanta, program prevăzut distinct în bugetul Ministerului Sănătății sau în bugetul ministerelor cu retea sanitara proprie.

(3) Centrele de excelenta beneficiaza de sume suplimentare alocate prin programele naționale de sănătate, evidentiate distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al unității sanitare.

(1) Structura organizatorica a spitalului cuprinde, după caz: sectii, departamente, laboratoare, servicii de diagnostic și tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice și administrative, serviciu de asistența prespitaliceasca și transport urgente, structuri de primiri urgente și alte structuri aprobate de Ministerul Sănătății.

(2) Abrogat.

(3) Spitalul judetean se organizeaza, după caz, cu urmatoarele structuri:

a) departament de urgenta, o structura de asistența medicală prespitaliceasca și transport medicalizat;

b) sectii sau compartimente de specialitate cu un numar minim de paturi, aprobate prin ordin al ministrului sănătății pentru: medicina interna, anestezie și terapie intensiva, chirurgie generală, traumatologie și ortopedie, pediatrie, obstetrica-ginecologie și neonatologie, boli infectioase, neurologie, O.R.L. și oftalmologie, cu excepția situațiilor în care în localitatea respectiva funcționează spitale de specialitate. Optional se pot organiza sectii sau compartimente și în alte specialitati;

c) laboratoare cu serviciu de garda;

d) serviciu central de sterilizare;

e) laborator de anatomie patologica și prosectura;

f) servicii sau compartimente de prevenire și control al infectiilor nozocomiale, în functie de numărul de paturi din spital;

g) departament de informatica;

h) farmacie;

i) departament tehnico-economico-administrativ;

j) statie de recoltare și conservare de sange și produse de sange;

k) serviciu sau compartiment de relatii cu publicul și alte servicii.

(4) Spitalele pot avea în componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate. Furnizarea acestor servicii se negociaza și se contracteaza în mod distinct cu casele de asigurări de sănătate.

(5) Serviciile medicale furnizate de ambulatoriul de spital cuprind: consultații, investigatii, stabilirea diagnosticului, tratament medical și/sau chirurgical, ingrijiri, recuperare, medicamente și materiale sanitare, orteze și proteze.

(6) Activitățile organizatorice și functionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate și supuse controlului Ministerului Sănătății, autoritatea centrala în domeniul asistentei de sănătate publică. Activitatea profesionala, precum și respectarea manoperelor și a procedurilor medicale sunt supuse reglementarilor în vigoare. Problemele de etica și deontologie profesionala sunt de competența, după caz, a Colegiului Medicilor din România, a Colegiului Farmacistilor din România sau a Ordinului Asistentilor Medicali din România.

a) spitalizare continua;

b) spitalizare de zi;

c) spitalizare de o zi.

(1) După acordarea autorizatiei sanitare de functionare, spitalele intră în procesul de acreditare, care se efectueaza la cererea spitalelor.

(2) Acreditarea garanteaza faptul ca spitalele funcționează la standardele stabilite potrivit prezentei legi, privind acordarea serviciilor medicale și conexe actului medical, certificand calitatea serviciilor de sănătate în conformitate cu clasificarea spitalelor, pe categorii de acreditare.

(3) Acreditarea se acordă de către Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor, institutie autonoma de drept public, cu personalitate juridica, sub controlul Parlamentului, și conferă spitalului dreptul de a intră în raporturi contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

(4) Comisia are în componenta 7 membri, desemnați astfel: 2 reprezentanti ai Parlamentului, cate unul de fiecare Cameră, 1 reprezentant din partea Ministerului Sănătății, 1 reprezentant din partea Colegiului Medicilor din România, 1 reprezentant din partea Casei Naționale de Asigurari de Sănătate, 1 reprezentant al Asociației Spitalelor din România și 1 reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali din România. Membrii Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor sunt numiti de Parlament, cu avizul comisiilor de sănătate ale celor două Camere, după audierea individuala, pe o perioadă de 4 ani.

(5) Președintele comisiei este ales prin vot din randul membrilor comisiei, cu majoritate simpla.

(6) Finantarea Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor se face din fondul de rezerva al Casei Naționale de Asigurari de Sănătate în primul an și, ulterior, din surse proprii.

(7) Regulamentul de organizare și functionare a Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor se stabileste prin lege.

(8) Membrii Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor primesc o indemnizatie lunara în cuantum de 48% din salariul unui secretar de stat, cu condiția participării la toate sedintele din luna respectiva.

(9) Constituirea, instruirea și organizarea corpului de experti-acreditori, care este format din specialisti care lucreaza în sistemul de sănătate, se stabilesc de către Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor, în termen de 60 de zile de la publicarea regulamentului de organizare și functionare a acesteia.

(1) Procedurile, condițiile de acreditare, standardele de calitate medicală și indicatorii corespunzatori, precum și categoriile de acreditare a spitalelor se aproba de către Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor.

(2) Lista cu unitatile spitalicesti acreditate se aproba prin ordin al presedintelui Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Membrii Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor sunt incompatibili cu calitatea de membru în organele de conducere ale spitalelor și nu pot detine cabinete sau clinici private.

(1) La solicitarea Ministerului Sănătății și a Casei Naționale de Asigurari de Sănătate, Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor, prin structurile sale, poate efectua reevaluarea unității sanitare respective. Taxele legate de reevaluare sunt suportate de solicitant.

(2) Dacă în urma reevaluarii se constată că nu mai sunt indeplinite condițiile din momentul acreditarii, Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor procedeaza, după caz, după cum urmeaza:

a) acorda un termen pentru remedierea situației;

b) schimba categoria de acreditare, atunci când constata ca deficientele nu au fost remediate în termenul stabilit ori s-au înregistrat abateri repetate de la normele și condițiile avute în vedere la momentul acreditarii;

c) propune Ministerului Sănătății retragerea autorizatiei sanitare de functionare atunci când se constata abateri grave de la normele sanitare în unitatile spitalicesti, concomitent cu retragerea acreditarii.

(1) Înființarea sau desfiintarea spitalelor publice se face prin hotărâre a Guvernului, initiata de Ministerul Sănătății, cu avizul consiliului local, respectiv judetean, sau de către ministerele și instituțiile cu retea sanitara proprie, cu avizul Ministerului Sănătății.

(2) Spitalele private se infiinteaza sau se desfiinteaza cu avizul conform al Ministerului Sănătății, în condițiile legii.

(3) Reorganizarea, schimbarea sediului și a denumirilor pentru spitalele publice se aproba prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea conducerii spitalelor, cu avizul consiliului judetean sau al consiliului local, după caz, iar în cazul unităților sanitare din subordinea ministerelor și a instituțiilor cu retea sanitara proprie, prin ordin sau decizie a ministrului ori a directorului institutiei, cu avizul Ministerului Sănătății. Structura organizatorica a unităților sanitare din subordinea ministerelor și instituțiilor cu retea sanitara proprie se stabileste cu avizul Ministerului Sănătății.

(4) Reorganizarea și schimbarea sediului și a denumirilor pentru spitalele private se fac cu avizul conform al Ministerului Sănătății, în condițiile legii.

(5) În cazul în care bunurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale aflate în folosință și/sau în administrarea unui spital public, precum și serviciile publice desfășurate de spitalul public sunt concesionate sau intra intr-o relație de parteneriat public-privat, în totalitate sau în proportie de peste 50%, persoana juridica de drept privat care le va exploata se va organiza și va functiona ca spital privat, pe toata durata concesiunii, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

(1) În actul de înființare a spitalului public se stabilesc cel puțin urmatoarele elemente: denumirea, tipul de spital, tipul de finanțare, numărul de paturi și categoria de servicii medicale spitalicesti acordate.

(2) Conținutul actului de înființare pentru spitalul privat se va stabili printr-o lege speciala.

a) consiliul de administratie;

b) comitetul director;

c) directorul general.

(1) Conducerea executiva a spitalelor publice este asigurata de comitetul director.

(2) Din comitetul director fac parte:

a) directorul general;

b) directorul general adjunct medical, pentru spitalele cu peste 200 de paturi, cu excepția spitalelor clinice, institutelor și centrelor medicale clinice;

c) contabilul-sef;

d) directorul administrativ, pentru spitalele cu peste 200 de paturi, cu excepția spitalelor clinice, institutelor și centrelor medicale clinice;

e) directorul de ingrijiri, de profesie asistent medical, pentru spitalele cu peste 400 de paturi.

(3) Persoanele care dețin clinici private ori sunt actionari sau asociați la societăți comerciale care au în obiectul de activitate furnizarea de servicii medicale sunt incompatibile cu calitatea de membru în comitetul director al spitalului.

(4) Membrii comitetului director sunt numiti pe o perioadă de 4 ani de către consiliul de administratie, prin concurs organizat în condițiile legii.

(5) Comitetul director conduce întreaga activitate a spitalului între sedintele consiliului de administratie, în conformitate cu hotărârile acestuia.

(6) Directorul general conduce activitatea comitetului director.

(7) Conducerea executiva a spitalelor publice cu un numar mai mic de 200 de paturi este asigurata de directorul general și de contabilul-sef.

(8) În cadrul spitalului se organizeaza consiliul medical, format din medicii șefi de secție, șefi de departamente, laboratoare sau compartimente.

(9) Atribuțiile și competentele consiliului medical se aproba prin ordin al ministrului sănătății, cu avizul Colegiului Medicilor din România.

(10) Institutele, centrele medicale clinice și spitalele clinice care desfășoară activități de cercetare stiintifica medicală pot avea inca un director general adjunct medical, cu sarcini de coordonare a cercetării stiintifice, care va face parte din comitetul director. Atribuțiile de coordonare a activității stiintifice vor fi stabilite de consiliul de administratie.

(11) Unitatile prevăzute la alin. (10) vor fi nominalizate prin ordin al ministrului sănătății, cu avizul Academiei de Stiinte Medicale.

a) elaboreaza proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al spitalului;

b) analizeaza și recomanda măsuri pentru dezvoltarea activității spitalului în concordanta cu nevoile de servicii medicale ale populatiei;

c) fundamentează și supune spre aprobare consiliului de administratie planul de achizitii publice, precum și lista lucrărilor de investitii, de reparatii curente sau capitale care se realizează într-un exercitiu financiar, în condițiile legii;

d) raspunde de modul de indeplinire a obligațiilor asumate prin contracte și dispune măsuri de imbunatatire a activității spitalului;

e) prezinta consiliului de administratie informari trimestriale și anuale cu privire la patrimoniul aflat în administrare, precum și la execuția bugetului de venituri și cheltuieli.

(1) Consiliul de administratie este format din 7-9 membri, în functie de marimea spitalului și de complexitatea serviciilor medicale acordate. Președintele consiliului de administratie este ales din randul membrilor săi, cu majoritate simpla din numărul total.

(2) Membrii consiliului de administratie sunt:

a) doi reprezentanti ai Ministerului Sănătății sau ai directiei de sănătate publică, după caz;

b) doi reprezentanti numiti de consiliul judetean ori local, dintre care unul specialist în finante publice locale, sau de ministerele ori instituțiile cu retea sanitara proprie, după caz;

c) un reprezentant al Colegiului Medicilor din România;

d) un reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali din România;

e) directorul general;

f) doi reprezentanti ai universitatii sau facultatii de medicina, pentru spitalele clinice, universitare, institutele și centrele medicale clinice.

(3) Pentru spitalele din sistemul de aparare, ordine publică, siguranța naționala și autoritate judecătorească, membrii în consiliul de administratie al spitalului sunt desemnați conform reglementarilor proprii.

(4) Validarea componentei nominale a consiliului de administratie se face de către Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor. Până la constituirea Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor, validarea componentei nominale a consiliilor de administratie se face, după caz, de către directia de sănătate publică, Ministerul Sănătății, respectiv directiile de specialitate din cadrul ministerelor și instituțiilor cu retea sanitara proprie.

(5) La sedintele consiliului de administratie participa, fără drept de vot, cate un reprezentant al organizațiilor sindicale și patronale semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramura sanitara.

(6) Consiliul de administratie este condus de către presedinte.

(7) Atribuțiile principale ale consiliului de administratie sunt urmatoarele:

a) aproba bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului, precum și situațiile financiare anuale, în condițiile legii;

b) organizeaza concurs pentru ocuparea functiilor de director general, director general adjunct medical, a celorlalte functii de director și a functiei de contabil-sef, în baza regulamentului aprobat în acest scop prin ordin al ministrului sănătății; președintele consiliului de administratie numeste în functie persoanele care au promovat concursul;

c) aproba masurile pentru dezvoltarea activității spitalului, în concordanta cu nevoile de servicii medicale ale populatiei;

d) aproba planul de achizitii publice, precum și lista investitiilor și a lucrărilor de reparatii curente sau capitale care urmeaza să se realizeze într-un exercitiu financiar, în condițiile legii;

e) analizeaza modul de indeplinire a obligațiilor comitetului director și activitatea directorului general, dispunand măsuri de imbunatatire a activității;

f) negociaza, prin presedinte și directorul general, contractele de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate.

(8) Consiliul de administratie se intruneste lunar sau ori de cate ori este nevoie, la solicitarea majorității membrilor săi, a presedintelui sau a directorului general, și ia decizii cu majoritatea simpla din numărul total al membrilor.

(1) Pentru spitalele clinice și universitare, precum și pentru institutele și centrele medicale clinice, candidatii la functia de director general trebuie să fie cadre didactice universitare de predare și sa indeplineasca condițiile prevăzute la alin. (2) și (3). Pentru institutele și centrele medicale clinice pot participa și cercetatori stiintifici gradul I.

(2) Directorul general trebuie să aibă obligatoriu competența în management sanitar și sa incheie contract de administrare, pe un mandat de 4 ani, cu consiliul de administratie, pe baza criteriilor stabilite de către Ministerul Sănătății, cu posibilitatea de a fi reinnoit.

(3) Functia de director general poate fi ocupata prin concurs și de către o persoană care nu a dobândit competența în management sanitar potrivit cerințelor prevăzute la alin. (2), aceasta având obligația ca până la data de 31 decembrie 2005 sa dobandeasca această competență.

(4) Pentru spitalele militare din sistemul de aparare, ordine publică, siguranța naționala și autoritate judecătorească, functia de comandant/director general se ocupa de o persoană numita de conducatorul ministerului sau institutiei care are în structura spitalul, conform reglementarilor proprii, cu respectarea prevederilor alin. (1), (2) și (3).

(5) Directorul general este ordonator de credite și reprezinta spitalul în relatiile cu tertii.

(1) Conducerea spitalelor publice raspunde în fața directiei de sănătate publică și/sau a Ministerului Sănătății, respectiv în fața ministerului de resort, pentru indeplinirea atribuțiilor care îi revin.

(2) Revocarea membrilor comitetului director, și anume a directorului general, a directorului general adjunct medical, a directorului administrativ, a contabilului-sef sau a directorului de ingrijiri, în cazul nerealizarii indicatorilor de performanță a activității stabiliti în contractul de administrare sau în cazul savarsirii de abuzuri ori de abateri, se face de către consiliul de administratie. Ministerul Sănătății, directia de sănătate publică și/sau ministerul de resort pot propune revocarea membrilor comitetului director.

(3) În cadrul procesului de analiza și evaluare a performantelor unităților sanitare publice cu paturi, care sunt în relatii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, indiferent de subordonarea lor sau de titularul dreptului de administrare asupra lor, consiliile de administratie și comitetele directoare pot fi revocate prin ordin al ministrului sănătății. Pentru unitatile sanitare publice cu paturi din reteaua Ministerului Apararii Naționale, Ministerului Justiției, Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Serviciului Roman de Informații, conducătorii acestor institutii vor emite ordinele de revocare, cu avizul ministrului sănătății. Presedintii consiliilor de administratie, consiliile de administratie și comitetele directoare interimare se numesc pe o perioadă de maximum 6 luni, prin ordin al ministrului sănătății, fără ca în aceasta situație să fie aplicabile dispozitiile art. 25 alin. (1)-(4).

(4) Restructurarea unităților sanitare cu paturi, efectuata ca urmare a analizei și evaluării activității acestora, în condițiile dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 154/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, își menține valabilitatea.

(1) Sectiile, laboratoarele, departamentele și serviciile medicale ale spitalului sunt conduse de către un sef de secție, sef de laborator, sef de departament sau sef de serviciu. Aceste functii se ocupa prin concurs organizat în condițiile legii.

(2) La numirea în functie, acestia vor incheia cu directorul general un subcontract de administrare, pe un mandat de 4 ani, ca act aditional la contractul de muncă, în cuprinsul caruia sunt prevăzuți indicatori specifici de performanță care se stabilesc anual de către consiliul de administratie.

(1) Spitalul are obligația sa inregistreze, sa stocheze, sa prelucreze și sa transmita informațiile legate de activitatea sa, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății.

(2) Raportarile se fac către directia de sănătate publică teritoriala și constituie baza de date, la nivel național, pentru decizii majore de politica sanitara și pentru raportarile necesare organismelor Uniunii Europene și Organizației Mondiale a Sănătății.

(3) Spitalul are obligația sa furnizeze caselor de asigurări de sănătate informațiile medicale care au stat la baza contractelor de furnizare de servicii medicale.

(4) Documentația primara, ca sursa a acestor date, va fi păstrată, securizata și asigurata sub forma de document scris și electronic, constituind arhiva spitalului, conform reglementarilor legale în vigoare.

(1) În spitalele clinice și universitare activitatea de invatamant și cercetare este condusa de seful clinicii. Acesta este, de drept, cadrul didactic cu cel mai înalt titlu universitar, profesor sau conferentiar din clinica respectiva. Seful clinicii nu poate fi cadru didactic consultant.

(2) În cazul în care mai multe cadre didactice indeplinesc condiția prevăzută la alin. (1) în aceeasi clinica universitara, desemnarea sefului clinicii se face de către consiliul facultatii, se confirma de senatul universitatii și se aproba prin ordin al ministrului sănătății sau al ministrilor de resort, pentru clinicile universitare din spitalele clinice aflate în subordinea ministerelor cu retea sanitara proprie. Sectiile din aceeasi clinica universitara sunt conduse de sefii sectiilor, cadre universitare numite cu aceeasi procedura și care se subordoneaza sefului clinicii.

(1) Spitalele publice sunt institutii publice finantate din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale prestate pe bază de contracte incheiate cu casele de asigurări de sănătate și din alte surse, conform legii.

(2) Spitalele publice monitorizează lunar execuția bugetară, urmarind realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor în limita bugetului aprobat.

(1) Spitalele publice primesc sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care vor fi utilizate numai pentru destinatiile pentru care au fost alocate, după cum urmeaza:

a) de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătății sau al ministerelor ori instituțiilor centrale cu retea sanitara proprie;

b) de la bugetul consiliului judetean, pentru spitalele judetene;

c) de la bugetul consiliului local și al consiliului judetean, pentru spitalele locale.

(2) De la bugetul de stat se asigura:

a) desfășurarea activităților cuprinse în programele naționale de sănătate;

b) dotarea cu echipamente medicale de înaltă performanta, în condițiile legii;

c) investitii legate de construirea de noi spitale, inclusiv pentru finalizarea celor aflate în execuție;

d) expertizarea, transformarea și consolidarea construcțiilor grav afectate de seisme și de alte cazuri de forta majoră;

e) modernizarea, transformarea și extinderea construcțiilor existente, precum și efectuarea de reparatii capitale;

f) activități specifice unităților și instituțiilor cu retea sanitara proprie.

(3) Bugetele locale participa la finantarea unor cheltuieli de întreținere și gospodarire, reparatii, consolidare, extindere, modernizare și finalizare a construcțiilor unităților sanitare publice, de interes judetean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu aceasta destinatie în bugetele locale.

(4) Spitalele publice pot realiza venituri proprii suplimentare din:

a) donatii și sponsorizari;

b) legate;

c) asocieri investitionale în domenii medicale ori de cercetare medicală și farmaceutica;

d) inchirierea temporara, fără pierderea totala a folosinței, a unor spatii medicale, dotari cu echipamente sau aparatura medicală către alti furnizori de servicii medicale;

e) contracte privind furnizarea de servicii medicale incheiate cu casele de asigurări private sau agenti economici;

f) editarea și difuzarea unor publicatii cu caracter medical;

g) servicii medicale, hoteliere sau de alta natura, furnizate la cererea pacientilor ori a angajatorilor;

h) servicii de asistența medicală la domiciliu, furnizate la cererea pacientilor;

i) alte surse.

(1) Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări de sănătate reprezinta sursa principala a veniturilor în cadrul bugetului de venituri și cheltuieli și se negociaza de către consiliul de administratie cu conducerea casei de asigurări de sănătate, în functie de indicatorii stabiliti în contractul-cadru de furnizare de servicii medicale.

(2) În cazul refuzului uneia dintre părți de a semna contractul de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate, se constituie o comisie de mediere formata din reprezentanti ai Ministerului Sănătății, respectiv ai ministerului de resort, precum și ai Casei Naționale de Asigurari de Sănătate, care, în termen de maximum 10 zile, solutioneaza divergentele.

(3) Spitalele pot incheia contracte de furnizare de servicii medicale și cu casele de asigurări de sănătate private.

(4) Spitalele clinice și universitare se finanțează prioritar diferentiat, avandu-se în vedere complexitatea serviciilor medicale și a activităților de invatamant, pe baza normelor elaborate în comun de către Ministerul Sănătății, Ministerul Educatiei, Cercetarii și Tineretului și Casa Naționala de Asigurari de Sănătate.

(1) Proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al spitalelor publice se elaboreaza de către conducerea spitalului pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului sănătății, cu consultarea ministerelor și a instituțiilor cu retele sanitare proprii.

(2) Bugetul de venituri și cheltuieli al spitalelor publice se aproba, în condițiile legii, în termen de cel mult 10 zile de la data contractarii serviciilor medicale cu casele de asigurări de sănătate.

(3) Execuția bugetului de venituri și cheltuieli se raporteaza lunar și trimestrial direcțiilor de sănătate publică, Ministerului Sănătății, respectiv ministerului de resort, în functie de subordonare.

(4) Execuția bugetului de venituri și cheltuieli se raporteaza lunar și trimestrial și consiliului local și/sau judetean, după caz, dacă beneficiaza de finanțare din bugetele locale.

(5) Directiile de sănătate publică analizeaza execuția bugetelor de venituri și cheltuieli lunare și trimestriale și le inainteaza Ministerului Sănătății, respectiv ministerului de resort, după caz. Dacă se constata abateri față de indicatorii din contractul de administrare, directia de sănătate publică le sesizeaza și face propuneri pe care le supune spre aprobare conducerii Ministerului Sănătății.

(1) În cazul existentei unor datorii la data numirii conducerii spitalului, acestea vor fi evidentiate separat în contractul de administrare prin care se vor stabili posibilitatile și intervalul în care aceste datorii vor fi lichidate, în condițiile legii.

(2) În situații deosebite care afectează starea de sănătate a populatiei, declarate prin ordin al ministrului sănătății, datoriile care necesita suplimentarea bugetului de venituri și cheltuieli aprobate se suporta din Fondul de rezerva al Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

(1) Auditul public intern se exercită de către o structura specializata, organizata în condițiile legii la nivelul spitalului. În cazul în care nu este organizata o astfel de structura specializata, auditul public intern se exercită de către structura specializata din cadrul directiei de sănătate publică sau din cadrul Ministerului Sănătății, respectiv de ministerul de resort, după caz.

(2) Controlul asupra activității financiare a spitalului public se face, în condițiile legii, de către Curtea de Conturi, Ministerul Sănătății, de ministerele și instituțiile cu retea sanitara proprie sau de alte organe abilitate prin lege.

(1) Fondul de dezvoltare a spitalului se constituie din urmatoarele surse:

a) cota-parte din amortizarea calculată lunar și cuprinsa în bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului, cu pastrarea echilibrului financiar;

b) sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile, precum și din cele casate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare;

c) sponsorizari cu destinația "dezvoltare";

d) o cota de 20% din excedentul bugetului de venituri și cheltuieli înregistrat la finele exercitiului financiar;

e) sume rezultate din închirieri sau concesionari.

(2) Fondul de dezvoltare se utilizeaza pentru procurarea de echipamente și aparatura medicală și de laborator, necesare desfășurării activității spitalului, și se aproba o dată cu bugetul de venituri și cheltuieli.

(3) Soldul fondului de dezvoltare ramas la finele anului se reporteaza în anul următor, fiind folosit cu aceeasi destinatie.

(1) Salarizarea personalului de conducere din spitalele publice, precum și a celorlalte categorii de personal se stabileste potrivit legii.

(2) Cadrele didactice care își desfășoară activitatea în unitatile sanitare prevăzute la art. 6 și 7, precum și în unitatile asimilate acestora beneficiaza de o indemnizatie de 50% din drepturile salariale cuvenite functiei și gradului profesional.

(1) Imobilele din domeniul public al statului sau al unor unități administrativ-teritoriale, aflate în administrarea unor spitale publice, care se reorganizeaza și devin disponibile, precum și aparatura medicală pot fi, în condițiile legii, inchiriate sau concesionate, după caz, unor persoane fizice ori juridice, în scopul organizarii și funcționarii unor spitale private sau pentru alte forme de asistența medicală ori sociala, în condițiile legii.

(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) spatiile destinate desfășurării activității de invatamant superior medical și farmaceutic uman.

(3) Sumele obtinute din inchirierea sau concesionarea bunurilor constituie venituri proprii ale spitalului și se utilizeaza pentru cheltuieli curente și de capital, în conformitate cu bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.

a) numărul de spitale, pe diferite categorii;

b) numărul de paturi de spital raportat la numărul de locuitori;

c) gradul de dotare a spitalelor;

d) principalii indicatori de morbiditate și mortalitate;

e) situația acreditarii spitalelor publice;

f) zonele și județele tarii în care necesarul de servicii medicale spitalicesti nu este acoperit.