LexistoriaDreptul la drept.

Principii generale, responsabilitățile proprietarilor navelor de pescuit, ale comandanților și ale pescarilor

Azi

Legea 270/2020 · 5 articole

Articolul 5

Proprietarul navei de pescuit are întreaga responsabilitate în asigurarea punerii la dispoziția comandantului navei de pescuit a resurselor și facilităților necesare, pentru respectarea prevederilor prezentei legi.

Articolul 6

Pentru garantarea siguranței pescarilor de la bord și exploatarea navei în condiții de siguranță, responsabilitățile comandantului includ, dar nu se limitează la:

a) asigurarea supravegherii, precum și asigurarea desfășurării activității de către pescari în cele mai bune condiții de sănătate și securitate;

b) organizarea pescarilor astfel încât să se asigure respectarea prevederilor privind securitatea și sănătatea, inclusiv păstrarea capacităților fizice, fiziologice și psihologice ale acestora;

c) facilitarea instruirii la bord cu privire la securitatea și sănătatea în muncă;

d) asigurarea respectării siguranței navigației, a efectuării serviciului de cart și a bunelor practici pentru navigația maritimă.

Articolul 7

(1) Pentru siguranța pescarilor aflați la bord sau a navei și pentru siguranța navigației și exploatarea navei în condiții de siguranță, comandantul ia orice decizie pe care o consideră necesară.

(2) Este interzisă proprietarului navei orice ingerință în deciziile comandantului prevăzute la alin. (1) .

Articolul 8

Pescarii trebuie să respecte ordinele și deciziile comandantului, precum și măsurile de securitate și sănătate în muncă aplicabile.

Articolul 9

(1) Pescarii de pe o navă care intră într-un port străin au dreptul la repatriere în cazul în care contractul de muncă al pescarului a expirat sau a încetat din motive întemeiate, la inițiativa oricărei părți a respectivului contract sau în baza acordului de voință al acestora ori în cazul în care pescarul nu mai este apt de a-și îndeplini îndatoririle prevăzute în contractul de muncă sau acestuia nu i se poate pretinde să le desfășoare, având în vedere împrejurările prevăzute la alin. (3) .

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și pescarilor care sunt transferați de pe navă în portul străin, din aceleași motive.

(3) Circumstanțele în care pescarii au dreptul la repatriere potrivit alin. (1) și (2) sunt:

a) în situația în care se depășește durata maximă a perioadei de serviciu la bordul navei; astfel de perioade nu trebuie să fie mai lungi de 12 luni;

b) în caz de boală, accident sau alt motiv medical care impune repatrierea acestora, dacă sunt transportabili din punct de vedere medical;

c) în caz de naufragiu;

d) în cazul în care proprietarul navei nu mai este în măsură să își îndeplinească obligațiile legale sau contractuale ca angajator al pescarilor, din motive precum insolvabilitatea, vânzarea navei, schimbarea înregistrării navei sau orice alt motiv similar;

e) în cazul în care nava este trimisă spre o zonă cu grad de risc ridicat din punctul de vedere al siguranței persoanelor, unde pescarul nu consimte să meargă;

f) în cazul încetării sau suspendării de drept a contractului de muncă al pescarului.

(4) În aplicarea prevederilor alin. (1) , destinația de repatriere este:

a) locul unde s-a angajat pescarul;

b) statul de domiciliu al pescarului;

c) orice altă destinație stabilită de comun acord de către părți la momentul angajării.

(5) Repatrierea, în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) , constituie obligație pentru proprietarul navei.

(6) Costul repatrierii conform alin. (1) și (2) este suportat de către proprietarul navei, cu excepția cazului în care s-a constatat că, în conformitate cu legislația națională, pescarul se află în situații grave de neîndeplinire a obligațiilor care îi revin în baza contractului de muncă.

(7) Proprietarii navelor angajate în voiajuri internaționale trebuie să facă dovada unei garanții financiare sub forma unei polițe de asigurare, eliberată de o societate de asigurare înregistrată sau care deține filială ori sucursală în România, prin transmiterea acesteia în copie Autorității Navale Române.

(8) Polița de asigurare prevăzută la alin. (7) trebuie să acopere în orice moment cheltuielile de repatriere ale tuturor pescarilor angajați la bordul navei și două luni de neplată a drepturilor bănești cuvenite, în situația neplății acestora de către proprietarul navei. Polița de asigurare trebuie să fie cesionată în favoarea autorităților române de pavilion, care o pot executa imediat, cu notificarea în consecință a proprietarului navei de pescuit.

(9) Navele care arborează pavilion român vor deține la bord, ca documente justificative, o copie a poliței de asigurare prevăzute la alin. (7) și contractul de muncă al pescarului. Copiile acestora sunt plasate la bord într-un loc sigur la care pescarii au acces. În cazul în care mai mulți furnizori de garanții financiare asigură acoperire, este deținută la bord o copie a documentului emis de fiecare furnizor.

(10) Proprietarul este obligat să mențină valabilă polița de asigurare pe toată perioada de valabilitate a contractului de muncă.

(11) Autoritatea Navală Română verifică existența garanției financiare prevăzute la alin. (7) , cu ocazia efectuării inspecțiilor obligatorii ale statului de pavilion.

(12) Nerespectarea de către proprietarul navei a obligației repatrierii pescarilor se sancționează cu retragerea dreptului de arborare a pavilionului român pentru nava respectivă.

(13) Dispozițiile alin. (1)-(12) nu afectează dreptul proprietarului de recuperare a costului repatrierii, conform prevederilor unor contracte cu terțe părți.

(14) În cazul în care proprietarul navei de pescuit nu asigură repatrierea, conform alin. (1) , a pescarilor aflați într-un port străin și care se confruntă cu o situație de pericol sau urgență, pescarii pot fi repatriați, la cerere, conform prevederilor art. 41-51 din Legea nr. 62/2019 privind activitatea consulară.