(1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor la locul de detenție sau la locul de muncă.
(2) Prejudiciul cauzat la locul de detenție se repară pe baza ordinului de imputare emis de către directorul penitenciarului. Ordinul constituie titlu executoriu.
(3) Împotriva ordinului de imputare persoana condamnată poate face contestație în termen de 30 de zile de la data primirii acestuia, la judecătoria în circumscripția căreia este situat penitenciarul.
(4) Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor încredințate spre folosință sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.
(5) Sumele stabilite și avansate de Administrația Națională a Penitenciarelor în condițiile prevăzute la art. 31 alin. (5) se rețin din cota de 25% din cea de 40% consemnată pe numele persoanei condamnate conform art. 62 alin. (1) lit. a). Pentru diferența rămasă neachitată, dacă aceasta nu este plătită de persoana condamnată până la liberarea din penitenciar, Administrația Națională a Penitenciarelor emite ordin de imputare care constituie titlu executoriu. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.