(1) Instalațiile de incinerare a deșeurilor trebuie să funcționeze astfel încât să se atingă un nivel de incinerare la care conținutul de carbon organic total al zgurii și al cenușii de vatră să fie mai mic de 3% din greutatea în stare uscată a acestora sau pierderea la calcinare să fie mai mică de 5% din greutatea în stare uscată a acestora.
(2) Acolo unde este necesar, în vederea respectării prevederilor alin. (1) , se utilizează tehnici de pretratare a deșeurilor.
(3) Instalațiile de incinerare a deșeurilor sunt proiectate, echipate, construite și exploatate astfel încât, chiar în condițiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din incinerarea deșeurilor să fie aduse, în mod controlat și omogen, la o temperatură de cel puțin 850°C, timp de cel puțin două secunde.
(4) Instalațiile de coincinerare a deșeurilor sunt proiectate, echipate, construite și exploatate astfel încât, chiar în condițiile cele mai nefavorabile, gazele rezultate din coincinerarea deșeurilor să fie aduse, în mod controlat și omogen, la o temperatură de cel puțin 850°C, timp de cel puțin două secunde.
(5) În situația în care sunt incinerate sau coincinerate deșeuri periculoase, având un conținut de substanțe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1%, temperatura necesară conformării cu prevederile alin. (3) și (4) este de cel puțin 1.100°C.
(6) În instalațiile de incinerare a deșeurilor, temperaturile prevăzute la alin. (3)-(5) trebuie măsurate în apropierea peretelui intern al camerei de combustie, în situația în care autoritatea competentă pentru protecția mediului nu autorizează efectuarea măsurătorilor într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie.
(7) Fiecare cameră de combustie a unei instalații de incinerare a deșeurilor este echipată cu cel puțin un arzător auxiliar, care pornește automat când temperatura gazelor de combustie, după ultima injectare de aer de combustie, scade sub temperatura de 850°C, respectiv 1.100°C.
(8) Arzătoarele auxiliare sunt utilizate și în fazele de pornire și de oprire, cu scopul de a asigura, în permanență, temperaturile respective, în timpul fazelor menționate și, de asemenea, atât timp cât în camera de combustie se găsesc deșeuri nearse.
(9) Arzătoarele auxiliare nu pot fi alimentate cu combustibili care ar putea genera emisii mai mari decât cele care ar rezultă în urma arderii gazului lichefiat sau a gazelor naturale, precum și a motorinei, astfel cum este definită la art. 4 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 470/2007 privind limitarea conținutului de sulf din combustibilii lichizi, cu modificările și completările ulterioare.
(10) Instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor dispun de sisteme automate care împiedică alimentarea cu deșeuri, în următoarele situații:
a) în timpul fazei de pornire, până când este atinsă temperatura prevăzută la alin. (3)-(5) ori temperatura stabilită potrivit art. 51 alin. (1) ;
b) de fiecare dată când nu se menține temperatura prevăzută la alin. (3)-(5) sau temperatura stabilită potrivit prevederilor art. 51 alin. (1) ;
c) de fiecare dată când măsurătorile continue arată că una dintre valorile-limită de emisie este depășită din cauza unor dereglări sau deficiențe ale sistemelor de tratare a gazelor reziduale.
(11) Căldura rezultată din instalațiile de incinerare a deșeurilor sau din instalațiile de coincinerare a deșeurilor trebuie recuperată, în măsura în care este posibil.
(12) Deșeurile infecțioase provenite din activitățile medicale care prezintă riscuri de infectare trebuie introduse direct în cuptor, fără a fi amestecate, în prealabil, cu alte categorii de deșeuri și fără a fi manipulate în mod direct.
(13) Instalația de incinerare a deșeurilor sau instalația de coincinerare a deșeurilor trebuie să fie exploatată și controlată de către o persoană fizică ce are pregătirea și competența necesare pentru acest tip de activitate.