(1) Valorile-limită de emisie pentru substanțele poluante se stabilesc în punctul în care emisia părăsește instalația, neluându-se în considerare nicio diluare care intervine înainte de acest punct, iar în ceea ce privește evacuările indirecte în apă se ia în considerare, după caz, efectul unei stații de epurare a apelor uzate, cu condiția asigurării unui nivel echivalent de protecție a mediului în întregul său, astfel încât să nu se determine niveluri mai ridicate de poluare a mediului.
(2) Stabilirea valorilor-limită de emisie, a parametrilor și a măsurilor tehnice echivalente prevăzute la art. 14 alin. (1) și (2) se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a aduce atingere prevederilor art. 18 și fără a impune folosirea unei tehnici sau tehnologii specifice.
(3) Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu stabilește valori-limită de emisie care asigură că, în condiții normale de funcționare, emisiile nu depășesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, așa cum sunt prevăzute în deciziile privind concluziile BAT, prin una dintre următoarele alternative:
a) stabilirea unor valori-limită de emisie care nu depășesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile; aceste valori-limită de emisie se exprimă pentru aceleași perioade sau pentru perioade mai scurte de timp, precum și în aceleași condiții de referință ca și nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile;
b) stabilirea unor valori-limită de emisie diferite de cele prevăzute la lit. a) în ceea ce privește valorile, perioadele de timp și condițiile de referință.
(4) În cazul în care se aplică prevederile alin. (3) lit. b) , autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu evaluează rezultatele monitorizării emisiilor cel puțin o dată pe an, pentru a se asigura că emisiile evacuate în condiții normale de funcționare nu au depășit nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.
(5) Prin excepție de la prevederile alin. (3) și (4) și fără a aduce atingere prevederilor art. 18 , autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu are posibilitatea de a stabili, în cazuri specifice, valori-limită de emisie mai puțin stricte.
(6) Excepția prevăzută la alin. (5) se aplică numai în situațiile în care în baza unei evaluări se demonstrează că respectarea valorilor-limită de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile prevăzute în concluziile BAT presupune costuri disproporționat de mari în comparație cu beneficiile pentru mediu în situația dată, luând în considerare următoarele:
a) amplasarea geografică ori condițiile locale de mediu ale instalației; sau
b) caracteristicile tehnice ale instalației în cauză.
(7) Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu prezintă într-o anexă a acestei autorizații motivele aplicării alin. (6) , incluzând rezultatul evaluării și justificarea condițiilor impuse.
(8) Valorile-limită de emisie stabilite potrivit prevederilor alin. (6) nu depășesc valorile-limită de emisie stabilite în anexele la prezenta lege, în mod corespunzător, astfel autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu se asigură că nu se produce nicio poluare semnificativă și se atinge un nivel ridicat de protecție a mediului în întregul său.
(9) Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu reevaluează aplicarea prevederilor alin. (5) , (6) și (8) ori de câte ori reexaminează condițiile din autorizația integrată de mediu, potrivit prevederilor art. 21 .
(10) După caz, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu acordă derogări temporare de la cerințele prevăzute la alin. (2)-(4) și de la art. 11 lit. a) și b) pentru testarea și utilizarea unor tehnici emergente, pentru o perioadă totală de cel mult 9 luni cu condiția ca, la expirarea perioadei prevăzute, tehnica respectivă să fie întreruptă sau emisiile generate de activitatea în cauză să respecte cel puțin nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.