(1) Gazele reziduale de la instalațiile de ardere sunt evacuate în mod controlat, prin intermediul unui coș care conține unul sau mai multe canale.
(2) Înălțimea coșului este calculată luând în considerare condițiile de evacuare a gazelor reziduale, astfel încât să se protejeze sănătatea umană și mediul.
(3) Autorizațiile integrate de mediu emise pentru instalațiile care au în componența lor instalații de ardere autorizate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca astfel de instalații să fie puse în funcțiune cel târziu la data de 7 ianuarie 2014, includ condiții care să asigure că emisiile în aer provenite de la aceste instalații nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1.
(4) Autorizațiile integrate de mediu emise pentru instalațiile care conțin instalații de ardere care au beneficiat de derogarea prevăzută la art. 5 alin. (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 440/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanți proveniți de la instalațiile mari de ardere și care se află în funcțiune după 1 ianuarie 2016 includ condiții care să asigure că emisiile în aer provenind de la aceste instalații nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a.
(5) Autorizațiile integrate de mediu emise instalațiilor care conțin instalații de ardere ce nu intră sub incidența prevederilor alin. (3) și (4) prevăd condiții prin care să se asigure că emisiile în aer provenind de la aceste instalații nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a.
(6) Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 și a 2-a, precum și ratele minime de desulfurare prevăzute în partea a 5-a se aplică emisiilor evacuate prin fiecare coș comun, în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.
(7) Pentru situațiile în care anexa nr. 5 prevede că valorile-limită de emisie se aplică pentru părți ale instalației de ardere care au un număr limitat de ore de funcționare, aceste valori-limită de emisie se aplică emisiilor părții respective a instalației, dar se stabilesc considerând puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.
(8) La propunerea autorității publice centrale din domeniul economiei și/sau a autorității publice centrale pentru administrație publică, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului suspendă, în condiții justificate, pe o durată de maximum 6 luni, obligația respectării valorilor-limită de emisie pentru dioxid de sulf, prevăzute la alin. (3)-(5) , atunci când aceste valori-limită de emisie nu pot fi respectate la instalațiile mari de ardere care folosesc în mod normal combustibil cu conținut redus de sulf, în situația întreruperii aprovizionării cu un astfel de combustibil ca urmare a unei crize considerabile.
(9) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează imediat Comisia Europeană cu privire la o astfel de derogare acordată potrivit prevederilor alin. (8) .
(10) La propunerea autorității competente pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizațiilor integrate de mediu, ca urmare a solicitării justificate a operatorului, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului acordă o derogare de la obligația respectării valorilor-limită la emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute la alin. (3)-(5) , în situația în care o instalație de ardere care folosește numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepțional, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi neașteptate a aprovizionării cu gaz și, prin urmare, ar trebui să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale.
(11) Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu depășește 10 zile, cu excepția cazului în care există o necesitate imperioasă de a menține alimentarea cu energie.
(12) Operatorul informează imediat autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu cu privire la fiecare caz specific prevăzut la alin. (10) și (11) .
(13) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează imediat Comisia Europeană cu privire la orice excepție acordată potrivit prevederilor alin. (10) și (11) .
(14) În cazul extinderii unei instalații de ardere, valorile-limită de emisie, prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a, se aplică părții extinse a instalației afectate de modificare și este stabilită în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.
(15) În cazul în care modificarea unei instalații de ardere poate avea consecințe asupra mediului și afectează o parte a instalației cu o putere termică nominală de cel puțin 50 MW, valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a se aplică acelei părți a instalației care a fost modificată, în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.
(16) Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 și a 2-a nu se aplică următoarelor instalații de ardere:
a) motoare diesel;
b) cazane de recuperare din cadrul instalațiilor de fabricare a celulozei.