(1) Până la data de 31 decembrie 2022, o instalație de ardere este exceptată de la respectarea valorilor limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) și a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31 , în situația în care sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:
a) puterea termică nominală totală a instalației de ardere nu este mai mare de 200 MW;
b) instalația de ardere a fost autorizată pentru prima dată, din punctul de vedere al mediului, înainte de 27 noiembrie 2002 sau operatorul instalației respective a prezentat o solicitare completă de autorizare înaintea acestei date, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003;
c) cel puțin 50% din producția utilă de energie termică, ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani, este distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei rețele publice de încălzire urbană;
d) valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi prevăzute în autorizațiile integrate de mediu, aplicabile la data de 31 decembrie 2015, stabilite potrivit prevederilor reglementărilor incidente în vigoare la data emiterii respectivelor autorizații sunt menținute până la data de 31 decembrie 2022.
(2) Până la data de 1 ianuarie 2016, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite Comisiei Europene o listă a tuturor instalațiilor de ardere cărora li se aplică prevederile alin. (1) , incluzând puterea termică nominală totală, tipurile de combustibili utilizați și valorile-limită de emisie aplicabile pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi.
(3) Pentru fiecare instalație de ardere căreia i se aplică alin. (1) , anual, pe întreaga perioadă menționată la alineatul respectiv, inclusiv pentru anul 2022, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează Comisia Europeană cu privire la proporția energiei termice utile produse de fiecare instalație, distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei rețele publice de încălzire urbană, exprimată ca medie mobilă aferentă ultimilor 5 ani.