(1) Diplomele de master atestă că titularii acestora au dobândit cunoștințe și competențe generale și de specialitate, precum și abilități cognitive specifice.

(2) Cunoștințele generale se referă la:

a) familiarizarea cu cele mai noi și avansate dezvoltări ale cunoașterii în domeniu;

b) abilități superioare de cercetare independentă;

c) capacitatea de a aplica teoria în situații noi și care nu au putut fi prevăzute.

(3) Cunoștințele de specialitate se referă la:

a) acumularea unei cantități substanțiale de cunoștințe noi;

b) identificarea, abordarea și soluționarea de probleme cognitive și profesionale noi;

c) compararea cunoștințelor noi cu cele tradiționale și capacitatea de a stabili relații între acestea, în vederea sesizării direcțiilor noi de creștere a cunoașterii și de dezvoltare a profesiei.

(4) Competențele generale se referă la:

a) aplicarea creativă a tehnicilor de cercetare și rezolvare de probleme;

b) elaborarea de studii și rapoarte publicabile sau aplicabile profesional;

c) capacitatea de a conduce grupuri de lucru și de a comunică în contexte dintre cele mai diverse;

d) capacitatea de a acționa independent și creativ în abordarea și soluționarea problemelor, de a evalua obiectiv și constructiv stări critice, de a rezolva creativ probleme și de a comunică rezultate în mod demonstrativ;

e) abilități de conducător și angajare clară pe calea propriei dezvoltări profesionale.

(5) Abilitățile cognitive specifice presupun:

a) evaluarea critică a rezultatelor unor noi cercetări;

b) formularea de alternative interpretative și demonstrarea relevanței acestora;

c) aplicarea creativă a metodelor de cercetare;

d) conceperea și conducerea proceselor specifice domeniului.

(6) Competențele de specialitate se stabilesc prin reglementări proprii fiecărui domeniu.