Legea 291/2007 · 12 articole
(1) Pe timpul cât se află pe teritoriul României, membrii forței armate străine sunt obligați să respecte legislația română, precum și principiile general recunoscute ale dreptului internațional.
(2) Membrii forței armate străine nu pot organiza sau finanța pe teritoriul României partide politice sau grupări similare acestora și nu pot organiza sau participa la manifestații ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau securității naționale a României.
Dacă, potrivit tratatelor ratificate de Parlamentul României, determinarea jurisdicției penale depinde de stabilirea faptului că prezumtiva infracțiune este rezultatul unei acțiuni sau a unei omisiuni în timpul exercitării îndatoririlor oficiale, certificatul emis de autoritățile militare ale părții trimițătoare va fi considerat ca o dovadă suficientă a faptei.
(1) Membrilor forței armate străine li se aplică aceleași norme ca și cetățenilor români, atât pentru acțiunea penală, cât și pentru cea civilă, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Competența de urmărire penală și de judecată aparține instanțelor de judecată militare române și parchetelor de pe lângă acestea, potrivit legii, dacă prin tratatele sau convențiile internaționale la care România este parte nu se prevede altfel.
Pentru faptele care constituie contravenții și care nu atrag competența de jurisdicție a autorităților militare ale statului trimițător membrii forței armate străine răspund în aceleași condiții ca și cetățenii români.
(1) În situațiile în care tratatele la care România este parte prevăd posibilitatea renunțării la jurisdicție, renunțarea la exercitarea jurisdicției într-un anumit caz, ca urmare a cererii formulate în acest sens de către autoritățile militare competente ale statului trimițător, se face de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin ordonanță motivată.
(2) Renunțarea la jurisdicție nu poate interveni pentru infracțiunile săvârșite împotriva cetățenilor români sau a celor care au reședința obișnuită pe teritoriul României, care au avut ca urmare moartea victimei, ori pentru alte infracțiuni săvârșite împotriva persoanei, de o gravitate deosebită.
(1) În cazul infracțiunilor săvârșite de către membrii forței armate străine, urmărirea penală se desfășoară de către procuror.
(2) Documentele ce urmează a fi folosite la soluționarea cauzelor de către autoritățile judiciare ale statului trimițător vor fi transmise Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a fi comunicate organelor de cercetare penală ale statului trimițător.
(1) Un membru al forței armate străine poate fi reținut, conform procedurii de drept comun, cel mult 24 de ore, cu notificarea imediată a autorității militare a părții trimițătoare.
(2) Dacă autoritatea militară a statului trimițător nu solicită, motivat temeinic, în termen de 24 de ore de la notificare, preluarea în custodie a persoanei respective, instanța poate dispune, față de membrul forței armate a statului trimițător, luarea măsurii arestării preventive. Dispozițiile Codului de procedură penală privind luarea, prelungirea, revocarea și încetarea măsurii arestării preventive se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă autoritatea militară a statului trimițător a primit notificarea prevăzută la alin. (1), iar împotriva membrului forței armate a statului respectiv nu s-a luat măsura arestării preventive, aceasta are obligația de a asigura menținerea în custodie a persoanei respective și prezentarea acesteia în fața autorităților judiciare române, până la soluționarea definitivă a cauzei.
(1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către un membru al forțelor armate străine, autoritățile militare ale statului trimițător sau, după caz, organele de urmărire și cercetare penală române sesizate pe orice cale notifică autoritățile militare române.
(2) Autoritățile militare române, notificate potrivit alin. (1), sau care au luat la cunoștință în orice mod despre săvârșirea infracțiunii notifică, în termen de 24 de ore, Ministerul Justiției, care, la rândul său, notifică de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea luării măsurilor legale.
(3) Procedurile de notificare se stabilesc prin ordin comun al ministrului apărării naționale, ministrului afacerilor interne și al ministrului justiției.
În cazul în care o infracțiune este comisă de mai mulți membri ai forței armate străine împreună cu cetățeni români, procurorul va putea dispune și disjungerea cauzei, astfel încât urmărirea penală și judecata să se facă separat, de către autoritățile statului trimițător și, respectiv, de autoritățile judiciare române.
Autoritățile militare ale părții trimițătoare și autoritățile judiciare române își acordă sprijin reciproc pentru efectuarea investigațiilor, strângerea probelor, inclusiv în sechestrarea și, atunci când este cazul, predarea obiectelor ce au legătură cu infracțiunea.
După rămânerea definitivă a unei sentințe prin care se dispune o pedeapsă privativă de libertate, autoritățile competente ale statului trimițător, condamnatul sau familia acestuia pot solicita transferul executării pedepsei în țara de origine, cu respectarea condițiilor prevăzute de legea română.
Organele de urmărire penală sau instanțele de judecată pot solicita informații ori opinii Comisiei, menite să clarifice circumstanțele de fapt în care s-au comis faptele de către membrii forțelor armate străine sau alte aspecte de natură să contribuie la soluționarea cauzei.