Anexa nr. 5
INDICATORI OPȚIONALI pentru monitorizarea impactului poluării atmosferice prevăzuți la art. 14 a)
Pentru ecosistemele de apă dulce: determinarea proporțiilor daunelor biologice, inclusiv la nivelul receptorilor sensibili, respectiv microfite, macrofite și diatomee, și pierderea stocurilor de pește sau a nevertebratelor:
– indicatorul principal: capacitatea de neutralizare a acizilor (ANC) și indicatorii secundari: aciditatea - (pH), sulfații dizolvați (SO_4), nitrații (NO_3) și carbonul organic dizolvat;
– frecvența prelevării de eșantioane: de la o dată pe an pentru lacuri, în timpul schimbului de apă din toamnă, la o dată pe lună pentru izvoare. b) Pentru ecosistemele terestre: evaluarea acidității solului, pierderea nutrienților din sol, starea și echilibrul azotului, precum și pierderea biodiversității: (i) indicatorul principal - aciditatea solului: fracțiunile schimbabile de cationi bazici, respectiv saturația în baze și aluminiul schimbabil din soluri;
– frecvența prelevării de eșantioane: o dată la zece ani; indicatorii secundari: pH, sulfații, nitrații, cationii bazici, concentrațiile de aluminiu din soluțiile de sol;
– frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an, în cazul în care prezintă relevanță; (ii) indicatorul principal: levigarea nitraților din sol, respectiv NO_3, levigare;
– frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an; (iii) indicatorul principal: raportul carbon-azot (C/N) și indicatorul secundar: cantitatea totală de azot din sol (N_tot);
– frecvența prelevării de eșantioane: o dată la zece ani; (iv) indicatorul principal: balanța de nutrienți din frunziș (N/P, N/K, N/Mg);
– frecvența prelevării de eșantioane: o dată la patru ani. c) Pentru ecosistemele terestre: evaluarea daunelor produse de ozon asupra creșterii vegetației și asupra biodiversității: (i) indicatorul principal: creșterea vegetației și daunele asupra frunzișului și indicatorul secundar: fluxul de carbon (C_flux);
– frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an; (ii) indicatorul principal: depășirea nivelurilor critice bazate pe flux;
– frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an în timpul perioadei de vegetație.