(1) Liberarea condiționată se acordă potrivit procedurii prevăzute în Codul de procedură penală, la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
(2) Comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cu participarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, în calitate de președinte, propune liberarea condiționată ținând seama de fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate și de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activității socioeducative, al instruirii școlare și al formării profesionale, de responsabilitățile încredințate, de recompensele acordate și de sancțiunile disciplinare aplicate, de antecedentele sale penale, precum și de posibilitățile de reintegrare a persoanei condamnate.
(3) Propunerea comisiei de admitere sau respingere a liberării condiționate, cuprinsă într-un proces-verbal scris și motivat, împreună cu documentele care atestă mențiunile cuprinse în raport, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere și se comunică persoanei condamnate.
(4) În vederea soluționării cererii de liberare condiționată a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanța poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate.