(1) Garantul trebuie să aibă sediul permanent în România și trebuie să fie agreat de Ministerul Finanțelor Publice. Lista băncilor agreate se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice, la propunerea Băncii Naționale a României.
(2) Garantul se angajează să transmită autorității competente originalul scrisorii de garanție bancară, care va preciza cumulativ cel puțin următoarele elemente:
a) obligația a cărei realizare se garantează prin respectiva scrisoare de garanție bancară;
b) suma maximă pe care garantul se obligă să o plătească în cazul în care obligațiile nu sunt îndeplinite;
c) angajamentul garantului ca, în cazul neîndeplinirii obligației de către partea responsabilă, să suporte solidar cu partea responsabilă de îndeplinirea obligației orice sumă care se încadrează în suma garantată prin scrisoarea de garanție bancară, în termen de 30 de zile de la solicitarea autorității competente.