Restituirea și executarea garanțiilor

(1) Obligația de a importa este considerată îndeplinită, iar dreptul de a importa se consideră exercitat în ziua în care declarația vamală de import a fost acceptată și produsul în cauză a fost efectiv importat.

(2) Obligația de a exporta se consideră îndeplinită, iar dreptul de a exporta se consideră exercitat în ziua în care declarația vamală de export a fost acceptată.

(3) Pentru exportul de produse care beneficiază de primă de export se face dovada că produsele în cauză au ajuns pe teritoriul de destinație înscris în certificatul de export.

a) în cazul prevăzut la art. 13 alin. (1), prin depunerea exemplarului nr. 1 al certificatului și, unde este cazul, a exemplarului nr. 1 al extrasului sau extraselor aferente certificatului, cu mențiunile efectuate de autoritatea vamală;

b) în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), prin depunerea exemplarului nr. 1 al certificatului și, unde este cazul, a exemplarului nr. 1 al extrasului sau extraselor aferente certificatului, cu mențiunile efectuate de autoritatea vamală;

c) în cazul exportului de produse care beneficiază de primă de export, prevăzut la art. 13 alin. (3), autoritatea competentă solicită documente suplimentare, ce vor fi reglementate prin ordin comun al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și al ministrului finanțelor publice.

(1) În cazul în care obligația de a importa sau de a exporta nu a fost îndeplinită, garanția care se reține se calculează ca diferență dintre 95% din cantitatea înscrisă pe certificat și cantitatea efectiv importată sau exportată; în cazul în care certificatul este eliberat pe baza numărului de capete de animale vii, rezultatul calculului pentru 95% menționat mai sus se rotunjește la următorul număr întreg mai mic de capete.

(2) În cazul în care cantitatea efectiv importată sau exportată reprezintă mai puțin de 5% din cantitatea înscrisă pe certificat, se reține întreaga garanție.

(3) Dacă valoarea garanției care ar trebui reținută este mai mică de 100 euro, echivalent în lei, întreaga garanție se eliberează.

(4) Dovada prevăzută la art. 14 lit. a) și b) trebuie depusă la autoritatea competentă în termen de două luni de la expirarea termenului de valabilitate a certificatului, cu excepția cazurilor de forță majoră.

(5) În cazul exporturilor care beneficiază de primă la export, dovada livrării la destinație conform art. 14 lit. c) trebuie depusă la autoritatea competentă în termen de 6 luni de la data expirării termenului de valabilitate a certificatului, cu excepția cazurilor de forță majoră.

(6) În cazul în care este necesară furnizarea de dovezi privind faptul că produsul care face obiectul unui certificat de export a ajuns la destinația specificată în acesta, în lipsa respectivei dovezi din culpa operatorului economic, garanția aferentă certificatului se reține integral.

(7) În cazul în care exportatorul nu poate aduce dovezile menționate la alin. (4) și (5) în termenul stabilit, dar a acționat cu toate mijloacele pentru a le obține, autoritatea competentă poate decide prelungirea perioadei de timp pentru furnizarea documentelor, fără a depăși 8 luni de la expirarea termenului de valabilitate a certificatului, în funcție de circumstanțe.

(8) Garanția aferentă cantității neexportate, incluzând toleranța de 5%, se reține dacă operatorul economic nu prezintă dovada sosirii mărfii la destinație. Dispozițiile alin. (6) și (7) se aplică corespunzător.

(1) Indiferent de forma garanției, autoritatea competentă va notifica operatorului economic să plătească suma reprezentând garanția reținută, în termen de 35 de zile din ziua emiterii notificării.

(2) În vederea executării unei garanții constituite sub formă de scrisoare de garanție bancară, autoritatea competentă va solicita garantului plata sumei datorate, în termen de cel mult 35 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1).