(1) Supravegherea respectării de către persoana cercetată a obligațiilor ce îi revin este de competența autorităților române până la data la care statul de executare comunică hotărârea de recunoaștere și punere în executare a actului prin care s-a luat măsura de supraveghere sau până la data stabilită de comun acord de către autoritățile competente ale celor două state, după caz.
(2) După data prevăzută la alin. (1) , supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligațiilor ce îi revin este de competența autorităților statului de executare și este guvernată de legea acestuia.
(3) Prin excepție de la alin. (2) , supravegherea modului în care persoana supravegheată respectă obligațiile stabilite revine statului român, atunci când:
a) persoana supravegheată și-a stabilit reședința legală obișnuită pe teritoriul altui stat decât cel de executare; sau
b) certificatul transmis statului de executare este retras; sau
c) obligațiile stabilite în urma modificării sau înlocuirii măsurilor supravegheate anterior de statul de executare nu intră sub incidența art. 184 alin. (1) , iar statul de executare refuză să asigure supravegherea respectării acestora; sau
d) sunt incidente prevederile art. 188 alin. (3) , iar statul de executare refuză să continue supravegherea obligațiilor stabilite de organul judiciar român; sau
e) statul de executare notifică decizia de a înceta supravegherea obligațiilor stabilite de organul judiciar român competent; sau
f) statul de executare se află în imposibilitatea practică de a supraveghea respectarea obligațiilor pe motiv că persoana supravegheată nu a fost găsită pe teritoriul acestuia.