(1) În afara cazurilor menționate la art. 280 alin. (2) și (3) , autoritățile judiciare române competente nu pot refuza recunoașterea sau executarea ordinului de indisponibilizare decât dacă:
a) certificatul prevăzut la art. 278 nu este prezentat, este incomplet sau nu corespunde în mod clar ordinului de indisponibilizare;
b) legislația română prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibilă executarea ordinului de indisponibilizare;
c) din informațiile furnizate în certificat rezultă imediat că soluționarea unei cereri de asistență judiciară având ca obiect remiterea probelor sau confiscarea pentru infracțiunea care face obiectul procesului penal ar contraveni principiului non bis in idem.
(2) În cazul menționat la alin. (1) lit. a) , autoritatea judiciară română poate:
a) să fixeze un termen de cel mult 3 zile pentru prezentarea, completarea ori corectarea certificatului;
b) să accepte un document echivalent; sau
c) dacă se consideră suficient de edificată, să nu mai apeleze în această privință la autoritatea judiciară emitentă.
(3) Orice decizie de a refuza recunoașterea sau executarea este luată și notificată în cel mai scurt timp posibil autorităților judiciare competente ale statului emitent prin orice mijloc care permite o înregistrare scrisă.
(4) De asemenea, în cazul în care, în practică, executarea ordinului de indisponibilizare este imposibilă deoarece bunul sau probele au dispărut, au fost distruse, nu pot fi găsite la locul indicat în certificat ori pentru că locul în care se găsesc bunurile sau probele nu a fost indicat într-un mod suficient de clar nici după consultarea autorității judiciare competente a statului emitent, aceasta este informată imediat în această privință.