(1) Judecătorul sau procurorul care solicită numirea în condițiile art. 61⁵ susține un interviu în fața Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) În cadrul interviului, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are în vedere următoarele:
a) motivația de a accede în profesia de judecător, respectiv de procuror;
b) activitatea și experiența profesională anterioară care vor fi prezentate de magistrat din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcției pe care va fi numit;
c) existența aptitudinilor specifice profesiei de judecător, respectiv de procuror;
d) elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independența justiției, imparțialitatea magistraților, integritatea, responsabilitatea.
(3) La soluționarea cererilor, precum și în situația în care sunt mai multe solicitări pentru un singur post, se au în vedere următoarele criterii:
a) volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele sau parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;
b) vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;
c) vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul;
d) orice date relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii sau în mapa profesională a magistratului.
(4) Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care se propune eliberarea din funcția de judecător și numirea ca procuror sau, după caz, eliberarea din funcția de procuror și numirea ca judecător se transmite Președintelui României, în vederea emiterii decretului. Dispozițiile art. 61³ alin. (6) se aplică în mod corespunzător.