(1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiți în funcția de judecător la judecătorii, prin decret al Președintelui României, la propunerea secției Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcției pe care va fi numit, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcția de judecător se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine și al președintelui instanței la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcția de procuror se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul președintelui instanței în care își desfășoară activitatea și al conducătorului parchetului la care urmează să activeze.
(2) În cazul în care se solicită numirea potrivit alin. (1) la instanțe sau parchete militare, numirea judecătorilor sau a judecătorilor militari se poate face doar la parchetele de pe lângă tribunalele militare, iar numirea procurorilor sau a procurorilor militari doar la tribunalele militare, cu condiția ca cei care solicită numirea să aibă cel puțin gradul de tribunal, respectiv de parchet de pe lângă tribunal.