(1) În înțelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
a) telefon public cu plată - telefonul pus la dispoziție publicului, plata realizându-se în numerar, prin cărți de credit sau debit, cartele preplătite, inclusiv cartele utilizabile pe bază de coduri de apelare;
b) rețea publică de telefonie - rețeaua de comunicații electronice folosită în vederea furnizării de servicii de telefonie destinate publicului, permițând comunicarea vocală sau altă formă de comunicare, precum fax sau date, între punctele terminale ale rețelei;
c) serviciu de telefonie destinat publicului - serviciul pus la dispoziția publicului de către un furnizor de servicii de comunicații electronice în scopul inițierii și primirii apelurilor naționale și internaționale și al accesului la serviciile de urgență, prin utilizarea unui număr sau unor numere din Planul național de numerotație ori dintr-un plan internațional de numerotație. De asemenea, acesta poate include, după caz, unul sau mai multe dintre următoarele servicii: serviciul de relații cu clienții, serviciul de informații privind abonații, registrele abonaților, telefoane publice cu plată, servicii furnizate în condiții speciale, facilități pentru persoanele cu handicap sau cu nevoi sociale speciale ori servicii nongeografice;
d) număr geografic - numărul stabilit conform planului național de numerotație, în cuprinsul căruia una sau mai multe cifre servesc la identificarea din punct de vedere geografic a punctului terminal al rețelei;
e) număr nongeografic - numărul stabilit conform planului național de numerotație, care nu este număr geografic; constituie numere nongeografice, printre altele, numerele alocate serviciilor de telefonie mobilă, numerele gratuite și numerele cu tarif special;
f) punct terminal al rețelei - punctul fizic la care unui abonat i se furnizează accesul la o rețea publică de comunicații; în cazul rețelelor care utilizează comutarea sau rutarea, punctul terminal este identificat prin intermediul unei adrese specifice de rețea, care poate fi asociată numărului sau numelui unui abonat;
g) furnizor de serviciu universal - furnizorul de rețele sau servicii de comunicații electronice desemnat de ANRCTI să presteze unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal.
(2) În cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definițiile relevante prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 18/2002 privind funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 398/2002 , cu modificările ulterioare, la art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 527/2002 , cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța privind accesul, și la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 591/2002 , cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța-cadru, și la art. 2 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, cu completările ulterioare.