(1) În sensul prezentei legi, expresiile folosite au următoarea semnificație:
a) farmaciști cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene - persoane prevăzute la art. 1 lit. b) și, prin asimilare, și farmaciștii aflați în situațiile prevăzute la art. 1 lit. c) și d);
b) stat membru de origine sau de proveniență - un stat membru al Uniunii Europene, un stat aparținând Spațiului Economic European sau Confederația Elvețiană;
c) stat membru gazdă - un stat membru al Uniunii Europene, un stat aparținând Spațiului Economic European sau Confederația Elvețiană.
(2) Prin titlu oficial de calificare în farmacie se înțelege:
a) diploma de farmacist, eliberată de către o instituție de învățământ superior medico-farmaceutic acreditată din România;
b) certificatul de farmacist specialist eliberat de Ministerul Sănătății;
c) certificatul de farmacist primar eliberat de Ministerul Sănătății;
d) diploma, certificatul sau un alt titlu de farmacist, eliberate conform normelor Uniunii Europene de către statele membre ale Uniunii Europene, statele aparținând Spațiului Economic European sau de către Confederația Elvețiană;
e) diploma, certificatul sau un alt titlu de farmacist, dobândite într-un stat terț și recunoscute de unul dintre statele membre prevăzute la lit. d) ori echivalate în România.