Serviciile de urgență voluntare și private

Azi

Legea 307/2006 · 12 articole

Secțiunea 1 — Dispoziții comune

Articolul 32

(1) Serviciile de urgență sunt profesioniste sau voluntare, publice ori private.

(2) Serviciile de urgență profesioniste funcționează în subordinea Inspectoratului General, potrivit reglementărilor specifice.

(3) Consiliile locale au obligația să constituie servicii de urgență voluntare, iar operatorii economici și instituțiile au obligația să constituie servicii de urgență private, conform criteriilor de performanță elaborate potrivit art. 33 alin. (3) .

(4) În domeniul apărării împotriva incendiilor pot funcționa și servicii de urgență private constituite ca societăți.

(5) Prin excepție de la prevederile art. 19 lit. i) , obligația operatoriilor economici și instituțiilor de a constitui servicii de urgență private poate fi îndeplinită și prin încheierea unui contract cu un serviciu de urgență privat, capabil să intervină operativ și eficace pentru stingerea incendiilor.

Secțiunea a 2-a — Constituirea și atribuțiile serviciilor de urgență voluntare sau private

Articolul 33

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Serviciile de urgență voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele aparținând serviciilor de urgență profesioniste, organizate cu personal angajat și/sau voluntar, în scopul apărării vieții, avutului public și/sau a celui privat împotriva incendiilor și a altor calamități, în sectoarele de competență stabilite cu avizul inspectoratelor.

(2) Serviciile de urgență voluntare/private au în structură compartiment sau specialiști pentru prevenire, formații de intervenție și, după caz, dispecerate, ateliere de reparații și de întreținere.

(3) Constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor de urgență voluntare/private se realizează pe baza criteriilor de performanță elaborate de Inspectoratul General și aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne. *) A se vedea nota precizată la art. 3 alin. (1) .

(3¹) Constituirea serviciilor de urgență voluntare are la bază principiile complementarității răspunsului în situații de urgență, reducerii timpului de răspuns, principiul cooperării la nivel local și al implicării comunității.

(4) Organizarea și funcționarea serviciilor de urgență voluntare/private se stabilesc prin regulamente aprobate, după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici și instituțiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanță.

(5) Înființarea și desființarea unui serviciu de urgență voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului; avizele de înființare și desființare, precum și cele pentru sectoarele de competență se emit în condițiile stabilite în criteriile de performanță elaborate potrivit alin. (3) .

(6) Nerespectarea criteriilor de performanță de către serviciile de urgență private implică anularea avizelor de înființare/pentru sectoare de competență, ca sancțiune contravențională complementară.

(7) Situațiile care implică anularea avizelor, conform alin. (6) , sunt stabilite prin criteriile de performanță prevăzute la alin. (3) .

Articolul 34

Serviciile de urgență voluntare/private au următoarele atribuții principale:

a) desfășoară activități de informare și instruire privind cunoașterea și respectarea regulilor și a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice și dispozițiilor care privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competență;

c) asigură intervenția pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor și protecția persoanelor, a animalelor și a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situații de urgență.

Articolul 35

(1) Formarea, evaluarea și certificarea competenței profesionale a personalului serviciilor de urgență voluntare sau private se realizează de centre de formare și evaluare abilitate prin lege, avizate de Inspectoratul General.

(2) Statutul personalului din serviciile de urgență voluntare se stabilește prin hotărâre a Guvernului. *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.579/2005 pentru aprobarea Statutului personalului voluntar din serviciile de urgență voluntare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 10 ianuarie 2006, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 36

(1) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital aferente activității serviciilor de urgență voluntare se asigură din bugetele locale.

(2) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital aferente activității serviciilor de urgență private se asigură de operatorii economici și instituțiile care le-au constituit.

Articolul 37

Pe baza hotărârii consiliului local și în condițiile prevăzute de lege, serviciul de urgență voluntar poate desfășura în interes public, pentru orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta îndeplinirea atribuțiilor, unele activități cum sunt:

a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziții, manifestări cultural-sportive, activități de filmare și altele asemenea;

b) evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;

c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;

d) efectuarea de lucrări la înălțime;

e) transport de apă.

Secțiunea a 3-a — Drepturi, indemnizații și despăgubiri ce se acordă personalului serviciilor de urgență voluntare sau private

Articolul 38

În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgență voluntare sau private are următoarele drepturi:

a) să solicite de la persoanele fizice și juridice date, informații și documente necesare îndeplinirii atribuțiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor;

b) să stabilească restricții ori să interzică, potrivit competenței prevăzute în regulamentul de organizare și funcționare a serviciului, utilizarea focului deschis și efectuarea unor lucrări cu substanțe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;

c) să propună persoanelor în drept oprirea funcționării sau demolarea construcției incendiate, precum și a celor vecine ori a unei părți din acestea, în scopul limitării propagării incendiilor;

d) să utilizeze, în funcție de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru intervenții la incendii;

e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenției, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice ori pe alte terenuri, dacă cerințele de operativitate și de lucru impun aceasta;

f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfășurării operațiunilor de intervenție;

g) să intre în locuința persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimțământul acestora, în condițiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vieții, integrității fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimțământul nu este necesar.

Articolul 39

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Personalul angajat al serviciilor de urgență voluntare/private se încadrează în condiții de muncă similare personalului serviciilor de urgență profesioniste.

(2) Personalul serviciilor de urgență voluntare/private are obligația să poarte uniformă, echipament de protecție și însemne distinctive, ale căror descriere, condiții de acordare și folosire se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Afacerilor Interne, aprobat prin hotărâre a Guvernului și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. **) A se vedea observația de la art. 3 alin. (1) . ***) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 160/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind portul, descrierea, condițiile de acordare și folosire a uniformei, echipamentului de protecție și însemnelor distinctive ale personalului serviciilor pentru situații de urgență voluntare/private, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 27 februarie 2007.

(3) Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituției asigură gratuit personalului serviciilor de urgență voluntare/private uniforma și echipamentul de protecție adecvate misiunilor pe care le îndeplinește, iar în cazul în care pe timpul intervenției i s-au degradat îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, îl despăgubește în mod corespunzător.

Articolul 40

(1) Pe timpul intervenției, personalului serviciilor de urgență voluntare/private i se asigură antidot adecvat naturii mediului de lucru.

(2) În cazul operațiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgență voluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puțin 2.000 de calorii.

(3) Obligația asigurării drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) revine consiliului local, administratorului sau conducătorului instituției, după caz.

Articolul 41

(1) Personalul serviciilor de urgență voluntare are dreptul la indemnizații pentru timpul efectiv de lucru la intervenții și la celelalte activități prevăzute în programul serviciului.

(2) Cuantumul orar al indemnizației prevăzute la alin. (1) se stabilește și se acordă de consiliul local, diferențiat pe categorii de funcții.

Articolul 42

(1) Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire și concursuri profesionale, organizate în afara localității în care funcționează serviciul, personalul serviciilor de urgență voluntare beneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare și de diurnă ca și personalul serviciilor de urgență profesioniste, care se acordă de consiliul local.

(2) Personalul serviciilor de urgență voluntare, salariați ai altor instituții publice sau operatori economici, își păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru perioada cât participă la intervenții, cursuri de pregătire ori concursuri profesionale.

Articolul 43

Persoanele juridice care organizează servicii de urgență voluntare/private au obligația să asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurări pentru caz de boală profesională, accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin pe timpul intervențiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni specifice.