Dispozitii privind exercitarea profesiei de medic dentist în România de către medicii dentisti cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene

(1) Pentru accesul la una din activitățile medico-dentare sau pentru exercitiul acesteia, medicii dentisti cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene vor prezenta autorităților competente române certificatul de sănătate fizica și psihica, eliberat de statul membru de origine sau de proveniență.

(2) În situația în care pentru accesul și exercitiul activității prevăzute la alin. (1) statul membru de origine sau de proveniență nu impune o astfel de cerința și, în consecința, nu emite cetatenilor săi un astfel de document, autoritățile competente române accepta din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate.

(1) Solicitarile medicilor dentisti cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene cu privire la accesul în România la una din activitățile prevăzute la art. 5 se solutioneaza de către Ministerul Sănătății, în colaborare cu Colegiul Medicilor Dentisti din România, în termen de 3 luni de la depunerea dosarului complet de către cel interesat.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) cuprinde urmatoarele documente:

a) documentul de identitate;

b) diploma de medic stomatolog obtinuta în România, diploma de medic dentist obtinuta sau, după caz, recunoscută într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparținând Spatiului Economic European sau în Confederatia Elvetiana, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educatiei și Cercetarii în cazul diplomelor obtinute într-un stat tert și care nu au fost recunoscute de unul din statele membre enumerate;

c) în cazul medicilor dentisti specialisti, și diploma, certificatul sau titlul care atesta specializarea în una din specialitatile de medicina dentara prevăzute de Nomenclatorul specialitatilor medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru reteaua de asistența medicală sau de normele Uniunii Europene, după caz;

d) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia emis de statul membru de origine sau de proveniență;

e) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de proveniență sau, în lipsa acestuia, un act echivalent emis de acel stat, în cazul în care intrarea în profesie se face în România.

(3) Deciziile autorităților competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanța de contencios administrativ.

(4) În situațiile prevăzute la art. 21, cererea de reexaminare suspenda termenul legal de solutionare. Autoritățile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. (1) după primirea raspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea raspunsului de către statele membre consultate în aceste situații.

(1) Atunci când autoritățile competente române au cunoștința de fapte grave și precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activității profesionale sau asupra exercitarii profesiei de medic dentist în România, comise de medicii dentisti cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, anterior stabilirii în România și în afara teritoriului sau, acestea informeaza statul membru de origine sau de proveniență al celor în cauza.

(2) Autoritățile competente române comunică statului membru gazda informațiile solicitate cu privire la sanctiunile disciplinare de natura profesionala sau administrativa, precum și cu privire la sanctiunile penale interesand exercitiul profesiei de medic dentist, aplicate medicilor dentisti pe durata exercitarii profesiei în România.

(3) Autoritățile competente române analizeaza informațiile transmise de statul membru gazda, cu privire la faptele grave și precise comise de medicii dentisti cetățeni români sau care provin din România, anterior stabilirii în statul membru gazda și în afara teritoriului sau, fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activității profesionale sau asupra exercitarii profesiei de medic dentist în acel stat. Autoritățile competente române decid asupra naturii și amplorii investigatiilor pe care le intreprind în situațiile pentru care au fost sesizate și comunică statului membru gazda, în termen de 3 luni de la primirea solicitarii acestuia, consecintele care rezultă cu privire la atestatele și documentele pe care le-au emis în cazurile respective.

(4) Autoritățile competente române asigura confidentialitatea informațiilor transmise.

(1) Medicii dentisti, cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul din aceste state, sunt exceptati de la obligația inscrierii în Colegiul Medicilor Dentisti din România, precum și de la plata cotizatiei de membru, atunci când solicita accesul la una din activitățile de medic dentist în vederea prestarii temporare de servicii medico-dentare în România.

(2) Acestia sunt inregistrati automat la Colegiul Medicilor Dentisti din România pe durata prestarii serviciilor respective, în vederea aplicarii prevederilor art. 27.

(3) Exercitiul activităților de medic dentist, în aceste situații, se face în concordanta cu celelalte drepturi și obligații prevăzute de lege pentru medicii dentisti cetățeni români.

(4) Atunci când pe durata prestarii temporare de servicii medico-dentare în România persoanele prevăzute la alin. (1) încalcă dispozitiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege, autoritățile competente române informeaza statul membru în care cei în cauza sunt stabiliti.

(1) Prestarea temporara de servicii medico-dentare în România de către medicii dentisti cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene stabiliti în unul din aceste state se face pe baza urmatoarelor documente:

a) declaratia prealabila adresata autorităților competente române de către solicitant, în care se precizeaza durata de prestare, natura și locul de desfășurare a acestor activități. În cazurile de urgenta, declaratia poate fi facuta în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestarii acestor activități;

b) dovada prin care autoritățile competente ale statului membru de origine sau proveniență atesta ca solicitantul exercita legal activitățile respective pe teritoriul acelui stat;

c) dovada prin care autoritățile competente ale statului membru de origine sau proveniență atesta ca solicitantul este posesor al diplomelor, certificatelor sau altor titluri de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităților în cauza.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) sunt valabile 12 luni de la data emiterii.

(1) În caz de prestare temporara a serviciilor care antreneaza deplasarea prestatorului în România, medicii dentisti cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene stabiliti în unul din aceste state sunt exceptati de la procedura de acreditare prevăzută de legislatia asigurarilor sociale de sănătate.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligația de a informa în prealabil Casa Naționala de Asigurari de Sănătate asupra serviciilor pe care urmeaza să le presteze pe teritoriul României, iar în caz de urgenta, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora.

(1) Medicii dentisti cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care exercită profesia de medic dentist în România au dreptul de a atasa la titlul profesional prevăzut la art. 10 titlul legal de formare obținut în statul membru de origine sau de proveniență, în limba statului emitent și, eventual, abrevierea acestui titlu în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. Titlul legal de formare va fi insotit de numele și locul institutiei sau al organismului emitent.

(2) Dacă titlul respectiv de formare desemneaza în România o pregatire complementara neinsusita de beneficiar, acesta va utiliza în exercitiul profesiei forma corespunzătoare a titlului indicată de autoritățile competente române.

(1) Medicii dentisti cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care sunt stabiliti și care exercită profesia în România, au obligația de a se informa la autoritățile competente cu privire la legislatia din domeniul sănătății, domeniul securitatii sociale, precum și cu privire la Codul deontologic al medicului dentist.

(2) În vederea furnizarii informațiilor prevăzute la alin. (1), autoritățile române competente vor organiza la nivelul structurilor teritoriale și centrale birouri de informare legislativa.